Tichetul de masă, alt impozit pe prostie: unu la mie

Cum să faci bani din nimic! O activitate complet inutilă a costat jumătate de miliard de euro în zece ani și așteaptă cel puțin încă un miliard în următorii zece.

Prețuri mai mari, cozi mai lungi și bătaie de cap mai mare. Sunt singurele consecințe ale uneia dintre sutele de legi care provoacă doar pagubă.

Sigur, cineva trebuie să și câștige. În 2008, cel mai recent an cu bilanțuri publice, firmele care tipăresc tichete de masă ajunseseră să încaseze 100 de milioane de euro, adică 0,1% din PIB. Pentru ce? Pentru absolut nimic! Obiectivele sunt ratate din start:

1. Tichetul de masă își propune să ofere o deducere fiscală pentru o parte din venituri (sub 200 de lei pe lună). Deduceri fiscale există oricum, nu este nevoie de un mijloc de plată separat pentru asta. Dimpotrivă, el îngreunează procedurile fiscale și birocratice.

2. Tichetul de masă își propune să restrângă opțiunile cumpărătorului la alimente. Deci statul ne crede bețivi și proști și își închipuie că există cineva, chiar și plătit cu salariul minim, care dacă ar primi doar bani ar da mai puțin de 200 de lei pe alimente.

3. Tichetul de masă își propune să le asigure angajaților o masă sănătoasă în fiecare zi. În realitate, ele sunt cheltuite în magazine, care plătesc între 1 și 5% din suma încasată pentru “privilegiu”. Să nu ne facem iluzii! În cele din urmă, cumpărătorii plătesc. Și cei cu tichete și cei cu cash, în mod egal.

Vrem brand de țară? Putem să-l promovăm low-cost, la mica publicitate: “Stat imbecil, caut soluții anticriză”.