Cu Casa Poporului, Televiziunea, CEC, CFR, energie, e simplu. Sunt “bunuri ale întregului popor” și e timpul să producă în sfârșit pentru popor, nu pentru reprezentanții săi feudali. Un comentator întreba însă dacă e cazul să privatizăm școlile și spitalele.
Poate. Dar, deocamdată, decizia nu este unde ar trebui să fie. Ce ar trebui să se întâmple mai întâi.
1. Finanțarea publică să meargă la elev și pacient, nu la profesor respectiv medic. Beneficiarul decide mai departe pe care prestator de serviciu să îl aleagă, indiferent dacă face parte din sistemul public sau din cel privat.
2. Proprietatea asupra școli sau spitalului să fie transferată către cea mai mică zonă administrativă posibilă, beneficiara directă a serviciului: regiune, județ, oraș, comună și, când e cazul, asociație de proprietari.
Abia ei, proprietarii reali ai fiecărei școli și ai fiecărui dispensar pot decide ce să facă. În cunoștință de cauză și direct interesați.
1. Să-și aleagă managerii despre care sunt convinși că sunt în stare să le reprezinte interesele și să-i concedieze când îi prind la furat.
2. Să-și motiveze profesorii și medicii cât de mult pot și cred de cuviință.
3. Să decidă dacă rezultatul e mulțumitor, iar dacă nu e să-și trimită copiii la o școală mai îndepărtată dar mai bună, cu tot cu finanțare.
4. Dacă școala sau spitalul prosperă, să extindă modelul de succes prin francizare și achiziții.
5. Dacă serviciile nu sunt convingătoare pentru beneficiari să taie cheltuielile la nivelul real sau să cedeze instituția către o alta, care a demonstrat management performant.
6. Modelul public și cel privat ar concura pe picior de egalitate. Nici nu mai contează care câștigă, pentru că în ambele variante elevul nu pierde.
7. Evident că cineva trebuie să piardă. Ce se va alege de de meditațiile prin șantaj și de șpaga la doctor?
