Scoala Centrala,comandata de catre Titu Maiorescu,pe atunci ministru al cultelor, a fost realizata de catre arhitectul Ion MIncu in perioada 1888-1890 ,si este considerata a fi unul dintre exemplele elocvente ale arhitecturii in stil national.
Planul parterului al corpului principal de cladire -intrarea se face prin partea de sud
Numita originar „Scoala Centrala de Fete”, apoi „Scoala secundara de fete”(1924), si apoi peiorativ – Zoia Kosmodemianskaia – ,in prezent Scoala Centrala, ea a fost conceputa initial pentru a fi un liceu-pensiune si aici au invatat atat fete din familii foarte importante,cat si fete venite de la tara, intre ele insa, nu se facea nici o deosebire: „Acolo am invatat,fara a cunoaste cuvantul, ce inseamna „democratie”(…) era o fata al carei tata venea la şcoală cu cobiliţa pe umeri – vindea zarzavat. Alta era fata unui muncitor necalificat. Altele erau fete de miniştri, oameni cu foarte mulţi bani, fete de profesori universitari.(…) Profesoarele nu făceau niciodată diferenţa între fete şi notele se dădeau exclusiv pe merit.(…) Şcoala ne-a învăţat să rămînem prietene, să ne respectăm foarte mult unele pe altele.(…) Am spus că în şcoală am învăţat ce înseamnă cu adevărat democraţia. La această democraţie a contribuit foarte mult faptul că toate eram îmbrăcate la fel.(…) Faptul că ne îmbrăcam la fel ne uniformiza, dar asta nu ne deranja – nu deranja pe nimeni. Eram egale.” 4
(1892)Coridorul a fost gandit sa ramana deschis, fara geamuri intre arcade
Sursa de inspiratie pentru realizarea acestei cladiri a fost,in parte, tot arhitectura traditionala romaneasca: „Solutia a venit (…) din planul ansamblurilor manastiresti de secol 17 si 18 din Muntenia, coroborat cu tipul de chiostro din manastirile occidentale”.2 Fatadele sunt impartite in doua registre prin intermediul unui brau plasat la nivelul planseului dintre parter si etaj. Grigore Ionescu descrie in amanunt tratarea fatadei principale, indreptata spre strada Icoanei, care ” este compusa din trei elemente majore distincte: un corp central in mijlocul caruia se gaseste intrarea, si doua pavilioane de colt,usor decrosate, asezate in prelungirea aripilor laterale. Liniile simple si suprafetele netede ale fatadelor sunt inviorate de cateva profile si accente in care intervine ca element de diferentiere si culoarea. Printre acestea, colonada curtii interioare,cu toata decoratia sa, apoi pe fatada principala braul median construit din faianta policroma, lintourile ferestrelor si lantul continuu de arcusoare sprijinite pe console de teracota smatuita verde de sub streasina, isi au originea in plastic decorative caracteristica arhitecturii feudale romanesti.” 1
Planul cladirii este simplu, dreptunghiular, compus din patru aripi cu parter si etaj, ordonate simetric in jurul unei curti interioare. Initial, la parter se aflau salile de clasa,iar la etaj – dormitoarele internatului; in prezent,internatul mai ocupa o suprafata foarte mica, iar mare parte a spatiului de la etaj este alocat salilor de clasa. Deosebirea dintre cele doua tipuri de sali de curs este evidenta prin dimensiune, cele vechi remarcandu-se ca marime si mod de amenajare. Curtea este elementul central al cladirii,care se impune prin amplasare si dimensiune. Asezata in mijlocul compozitiei, ea aste amenajata ca o gradina, un spatiu de recreere; ea are si rolul de a lumina circulatiile principale, iar aceste lucruri confera o nota deosebita acestei tratari. Astfel, ea este „marginita la parter de o suita continua de arcade trilobate in acolada, sprijinite pe colonete de piatra. Ca si la foisorul «Bufetului», zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramica colorata.”1
Imagine a curtii interioare – 1930 -, cand deja se realizase inchiderea coridorului;
se evidentiaza copacul – ca element central al curtii interioare
In contextul actual, Scoala Centrala este considerata a fi unul dintre „cele mai reusite exemple de arhit in stil national, reprezentand totodata o solutie inovatoare pentru Romania in rezolvarea temei propuse”2. Aceasta originalitate se datoreaza modului in care au fost asamblate, imbinate, interpretate elementele preluate din arhitectura veche, modalitatea prin care ele au fost reinventate, si reinvestite cu noi valente. Dupa opinia lui Grigore Ionescu, „studiate cu grija si executate cu acurateta. Toate aceste detalii isi gasesc locul potrivit si justificarea in cadrul operei intregi.” 1
Valoarea urbanistica este dobandita, mai intai,prin faptul ca reprezinta o functiune importanta si nu des intalnita la sfarsitul secolului XIX, si avea precum corespondent Liceul Sfantul Sava, pentru baieti, iar amplasarea este foarte centrala,chiar si pentru vremea respectiva. Liceul este realizat cu putin timp inainte de a se incepe punerea in practica a lotizarii si amenajarii zonei parcului Ioanid,, ceea ce este important prin faptul ca evidentiaza modul unitar in care a fost gandita dezvoltarea zonei.
Importanta creatiilor lui Ion Mincu si unicitatea lor a fost observata inca din vremea respectiva, ca dovada ca Titu Maiorescu, ministrul Cultelor la vremea aceea,i-a incredintat lui aceasta lucrare. In timpul respectiv, este probabil ca intentiile si creatiile lui Mincu sa fi fost intelese chiar mai bine, prin apropierea existenta inca a oamenilor de cultura traditionala, si de o exaltare a readucerii acesteia in actualitate,prin particularizarea arhitecturii,in acest caz.
Sursele informatiilor si fotografiilor:
- IONESCU, Grigore – Arhitectura pe teritoriul Romaniei de-a lungul veacurilor, editura Academiei, Bucuresti, 1982
- WOINAROSKI, Cristina – Lotizarea si parcul Ioanid, editura Simetria, Bucuresti, 2007
- POPESCU, Carmen – Le style national roumain – construire une nation a travers l’architecture 1881-1945, editura Simetria, Rennes, 2004
- MAJURU, Adrian – Copilaria la romani, editura Compania, 2006
