In prezent, Scoala Centrala este subiectul unor stiri de senzatie alimentate de intamplari hazardate care au loc aici. Aceste evenimente aduc totodata in atentia oamenilor aceasta institutie,acest spatiu, dar intr-un mod negativ, amplificand nejustificat valoarea intamplarilor, si evidentiind in mod malitios o asa-numita degadare culturala a sa.
Cliseele care sunt folosite in relatie cu acest obiect de interes sunt,totusi, axate pe ceea ce obisnuia sa reprezinte aceasta scoala, si pe felul in care este desemnata de cele mai multe ori in prezent,in adoptarea unei pozitii neutre. Cel mai des intalnite clisee sunt cele referitoare la istoria pe care o inglobeaza,si careia i-a facut fata: „unul din liceele cu cea mai bogata istorie din Bucuresti„, „veche institutie in invatamant„. De asemenea, exista clisee referitoare la imaginea si statutul pe care aceasta institutie si le-a arogat inca de la inceput, si care mult timp i-au fost proprii,pe drept cuvant – „unitate de invatamant de prestigiu„. Aceste clisee,erodate in timp, desemneaza attribute de necontestat ale Scolii Centrale. Accentul pus pe istoria sa si importanta care trabuie acordata acestui fapt, ca si elementului de unicitate pe care ea il reprezinta, au generat,asa cum trebuia si era de asteptat, o initiativa de renovare si reabilitare. Degradarea elementelor de constructie si a finisajelor,si invechirea elemetelor care tin de dotari au fost subliniate in mai multe randuri, iar acum s-a concretizat o ancheta si o initiativa de renovare, care a fost expusa in cadrul Anualei de Arhitectura si Urbanism de la Bucuresti,in anul 2008.
Nu stiu daca proiect aflat in desfasurare este cel prezentat la momentul respectiv, insa imaginea (cel putin interioara) a Scolii se schimba drastic.
Coridorul central al Scolii, inainte de restaurare
Coridorul central al Scolii, dupa restaurare
Pentru o intelegere mai buna a valorii arhitecturale a Scolii Centrale si a acestei interventii, cititi articolul…
