Cu o scădere anuală de 7,1% în trimestrul al treilea, România pare să fi trecut de punctul cel mai dificil (-8,7% în T2) şi are mari şanse ca în ultimul trimestru să se apropie bine de zero. Nu pentru că economia ar sta foarte bine, ci pentru că ultimul trimestru de anul trecut a fost, la rândul lui, prost.
INS calculează de anul ăsta şi scăderile de la un trimestru la altul. În T3, economia a scăzut cu doar 0,7% faţă de T2, iar acelaşi efect de bază va face, probabil, ca T4 să treacă pe plus. Din nou, asta nu înseamnă foarte mult. Creşterea solidă – atât trimestrială cât şi anuală – care să dea încredere, va apărea în cel mai bun caz abia la anul.
2010 va fi, probabil, în termeni de PIB, echivalent cu 2008. Însă elementele care compun media vor arăta cu totul altfel.
1. Şomajul continuă să crească. Afacerile care vor vedea că nu se întorc pe profit nici măcar în vreme de creştere economică se vor lămuri abia acum că e cazul să închidă. Nu sunt puţine.
2. Salariile rămân îngheţate. Aduse cu picioarele pe pământ, companiile vor prefera să investească surplusul de capital în tehnologie.
3. Nu se vor da credite. Nu pentru plasme, nu pentru maşini, nu pentru case. Decât cu dobânzi de război. Se vor da, în schimb, credite pentru investiţii cui mai are gajuri libere.
4. Imobilele nu se mai scumpesc. Pentru că şi băncile, şi clienţii, s-au ars suficient. Şi pentru că o mare parte dintre dezvoltările imobiliare de până acum va trebui să intre în piaţă, chiar şi în pierdere.
5. Clienţii nu se vor întoarce cu acelaşi entuziasm în magazine, din cauza punctelor 1, 2 şi 3. Iar cei care se vor întoarce, şi-ar putea alege alte magazine. Ce ai făcut pentru clienţii tăi când n-au mai putut veni la tine? Eşti sigur că altcineva nu a făcut mai mult?
6. Pe medie, nu se vor mai putea obţine aceleaşi randamente ale investiţiilor; competiţia devine suficient de matură. Însă profiturile minime şi maxime vor varia într-o marjă mult mai mare, de la o companie la alta.
7. Nu va mai funcţiona demagogia populistă. Se va coagula deja o masă critică solidă, învăţată să se descurce pe cont propriu.
