Până acum, Capitala pare să fi trecut uşor peste criză. Dar criza nu pare că s-ar fi terminat.Şomajul în Bucureşti este doar 2,4%, faţă de o medie naţională de cel puţin 8,3. Scăderea economică a fost, probabil, mai mică decât media naţională de 7,1%. Salariile au rămas pe primul loc.
Ce este specific în Capitală şi ce poate urma.
1. Pondere mică a industriei, pondere mare a comerţului şi serviciilor.
În prima etapă a crizei, când industria şi exporturile s-au prăbuşit brusc, capitala rămăsese aproape neatinsă. Căderea din construcţii a arătat primele semne de criză. Însă restrângerea comerţului, vizibilă abia din a doua parte a anului trecut, probabil va ţine Capitala pe minus cel puţin încă un an.
2. Dependenţă ridicată de sectorul public.
Bucureşti este consumator net de taxe. Templul funcţionărimii româneşti a rezistat bine-mersi cât timp cheltuielile bugetare au continuat să crească. Însă acum, acordul cu FMI înseamnă tăieri de sporuri, deci reducere de consum, deci restrângere economică.
3. Efectul de headquarter.
O parte dintre activităţile din teritoriu sunt raportate în Bucureşti. Cât timp s-au închis locaţii punctuale, asta s-a văzut în scăderea PIB, dar salariile la centru au rămas intacte. Când planurile vor fi redesenate în funcţie de situaţia post-criză, Bucureştiul s-ar putea să aibă o importanţă mai mică.
