In istoria dezvoltarii oraselor, locuitorii au cautat sa le administreze, si mai ales sa le controleze mai bine, nu in sensul favorizarii constrangerilor, ci mai degraba spre o dezvoltare ehilibrata in teritoriu.
Este cunoscut ca fiecare noua tehnologie si-a pus amprenta pe modul de utilizare al orasului si al spatiului sau adiacent – ajunge sa observam structura periferiilor odata cu inmultirea modalitatilor de transport – , dar acum perceperea spatiului global al orasului si al activitatilor sale se poate face si la un alt nivel.Este vorba mai mult de un experiment, un proiect dezvoltat de MVRDV in colaborare cu MIT,Institutul Berlage si cThrough.
Cu scopul de a imbunatati abilitatile resursei umane in planificare, a fost dezvoltat proiectul SpaceFighter, care se prezinta sub forma unui joc, urmand principiile darwiniste. Conceptia care a stat la baza proiectului este explicata: „Aceasta carte porneste de la o premise evolutionista si studiaza supravietuirea regional ca o problema a gestionarii energiei.[…] foloseste notiuni din domeniile termodinamicii si darwinismului, si propune o perspectiva in care ascensiunea si decaderea regiunilor depinde de schimbul si metinerea de energie. Din aceasta perspective, regiunile sunt intr-o lupta continua pentru supravietuire; luptand si colaborand, in timp ce sunt confruntate cu influente naturale si sociale, ca suprapopularea sau depopularea, schimburile economice si dezastrele naturale.” (SpaceFighter, 34-35)
In cadrul conceptului, accentul este pus pe competitie si pe supravietuire, conform teoriei darwiniste: “competitia face ca orasele sa caute noi oportunitati”: „SpaceFighter foloseste energia ,sub forma de conditii de mediu, demografice, economice sau tehnologice, ca sursa(input) de supravietuire. Actiunile si influentele factorilor, actorilor si energiei sunt transferate in regiune ca informative, oameni si facilitati.” (SpaceFighter, 47) Frumusetea este vazuta tot din punct de vedere Darwinian, ca un avantaj pentru a supravietui – „Frumusetea urbana (sau arhitecturala) poate fi interpretata ca un avantaj care genereaza atragerea interesului si asigura prezervarea orasului sau regiunii.” (SpaceFighter, 30)
SpaceFighter este compus din mai multe jocuri, fiecare avand o carasteristica dominanta. In cadrul jocurilor,fiecare are posibilitatea de a interveni asupra orasului, din diferite pozitii – a developerului, ca facand parte dintr-o comunitate care este la alegerea sa ca timp si cultura, a planificatorului, sau a valorificatorului de resurse. Mai mult, si poate cel mai important, SpaceFighter se constituie intr-o cuprinzatoare baza de date care poate fi actualizata in permanenta; baza de date cuprinde atat elemente referitoare la demografie, economie, mediu si tehnologie, dar poate cuprinde si informatii despre optiunile celor care joaca intr-un anumit moment si actioneaza asupra orasului. Jucatorilor li se ofera ocazia de a interveni prin cunoasterea unei situatii reale dintr-un oras,avand acces la aceste baze de date complexe. In cazul Bucurestiului,poate cea mai grea parte a realizarii unui proiect este cunoasterea situatiei existente, pentru ca exista putine date disponibile, putine dintre ele sunt actualizate, iar si mai putine sunt sintetizate. In timp ce aici fiecare incearca sa faca rost de date pe cont propriu, sintetizarea, gestionarea si incadrarea lor in proiecte ajung oarecum pe un plan secund, in goana pentru obtinerea informatiilor, care devine un scop in sine.
Astfel,principalul avantaj al acestul proiect este ca poate motiva crearea si ulterior oferi o baza de date cuprinzatoare asupra unui loc, si ca, avand in vedere acest lucru, se pot incerca mai multe scenarii in timp, pentru a le verifica partile bune si slabe. Se poate spera si ca el ar putea schimba modul de implicare si de percepere al actorilor urbani asupra orasului, in special al administratiilor si dezvoltatorilor. In final, este vorba de atitudinea pe care te determina sa o adopti privitor la oras, cunoscand, intr-o anumita masura, influentele (directe si indirecte) ale actiunilor tale. In opinia mea, cunoasterea vietii orasului nu se poate face numai prin statistici, iar cunoasterea directa se afla in continuare la baza acestui proces.
“People not only have eyes to enjoy the beauty they see, and years to hear melodies and noses to smell nice scents. People also have a sense of touch in their hands and feet. […] Man forgents how to experience things and becomes emotionally ill.”(Hunderwasser)
