Dambovita in Bucuresti

Ceea ce particularizeaza orasele, printre altele, este modul in care isi valorifica resursele, fie ele de mediu, sociale, culturale sau economice. Exista anumite elemente intr-un oras care ii dau specificitate si care,daca sunt reperate si tratate in concordanta cu statutul lor, pot imbunatati imaginea orasului.

Un astfel de element, este in Bucuresti, Dambovita. Referindu-ma strict la zona centrala pe care aceasta o traverseaza, exista o diferenta evidenta a rolului pe care l-a avut in viata orasului de-a lungul timpului.

   

Sursa imagini: http://www1.pmb.ro/pmb/bucuresti/poze_meniu/poze_vechi1.html

Imaginea unui oras influenteaza intr-o anumita masura activitatile care au loc.  In trecut, ca un spatiu preponderent  pietonal, zona adiacenta cursului Dambovitei era apropriata mai usor – prin contact direct, masurat la pasul uman, care lasa loc contemplarii si organizarii unor diferite evenimente. Henri Stahl  aminteste cum era folosita inainte de locuitori, care faceau baie in Dambovita – era un moment in care timpul, spatiul,si orasul in particular,erau altfel percepute.

Imaginea orasului, surprinsa si in fotografii, era cea a parcurilor, a spatiilor verzi care impanzeau capitala. Amenajarile cursului raului erau diferite, favorizau circulatia pietonala si chiar accesul in apa. Aceasta zona pare ca se deschidea spre oras, pentru a-l ingloba, pentru a-l atrage,pentru a-i aminti originile, asa cum tot H. Stahl mentioneaza.

   

Sursa imagini: http://www.norc.ro/street-view/

Ulterior,limitele influentei Dambovitei au inceput sa se restranga,ca urmare a transformarilor fizice din peisajul urban; odata cu aparitia noilor tehnologii si a sistematizarii, Dambovita a inceput sa fie exclusa din oras, in mod paradoxal, din moment ce se afla chiar in centrul capitalei. Acum, circulatia carosabila este cea favorizata; timpul de perceptie s-a schimbat, mai ales in aceasta zona, este mult mai scurt, si din pacate nici interesant nu mai este; pentru ca zona este numai una de transit. Dat fiind ca circulatia automobila este functiunea principala a zonei adiacente Dambovitei, prin intermediul ei sunt percepute necesitatile zonei. Pietonilor nu le mai este destinat nici trotuarul ingust care a fost transformat in pista de biciclete.

Accesul la cursul raului nu este nici facilitat,si nici de dorit. Gradul ridicat al poluarii apei il transforma intr-un element de risc pentru sanatate. Totusi, scopul amenajarii zonei adiacente nu este accesul la apa, ci ameliorarea imaginii urbane, care poate duce la o folosire intensa (pietonala! ) a spatiului. De ce neaparat pietonala? Circulatia automobila genereaza poluare auditiva, cu noxe si poate chiar vizuala; mai mult, as putea spune ca isi este suficienta siesi, pentru ca foloseste strada strict pentru deplasare, in cel mai scurt timp posibil, iar peisajului nu i se cere calitate deosebita (vorbind strict de peisajul urban). Pe de alta parte, pentru valorificarea unui element cum este cursul Dambovitei, in special in zona centrala, el trebuie sa fie atractiv pentru oameni,nu pentru masini, pentru ca ei locuiesc orasul.  Diferitele activitati si evenimente, incadrate intr-un tip de amenajare coerenta,care sa favorizeze deplasarile  pietonala si  pe doua roti, ii pot spori atractivitatea. 

Pana la urma, ne intoarcem la ideea unei tratari coerente a spatiilor, subliniate de elementele lor definitorii…