Un personaj uitat al Bucureştilor a fost unul dintre comercianţii de şcoală veche dar care s-a adaptat apoi vieţii noi, alcătuită din alte generaţii. Ioan Stănescu s-a născut pe când în Valahia, societatea secretă a «Frăţiei» pregătea cea mai răsăriteană mişcare revoluţionară din Europa iar anii de şcoală i-a făcut în acea perioadă de mari schimbări, când limba română oscila între caracterele latine şi cele chirilice.
Când a devenit tânâr comerciant din zona Oborului s-a impus în breasla negustorească locală fiind ales conducător al acesteia. Şi pentru a susţine interesele angrosiştilor şi detailiştilor de tot felul din zona Oborului a fost nevoit să intre şi în politică. A cucerit recunoaşterea multor politicieni, astfel încât Ion C.Brătianu i-a spus odată, la Cameră: „Locul tău e la noi”, pe când Take Ionescu, care-l iubea foarte mult, i-a mărturisit: „D-ta să fi fost tatăl meu!”
«Jean de la Obor» nu coordona doar tagma negustorească sprijinindu-i interesele, ci avea grijă şi de copii mahalagiilor, oferindu-le burse de studii la şcoli comerciale superioare sau cu specializare juridică. Cu ajutorul său moral şi financiar s-au format jurişti, avocaţi, medici, liberi profesionişti într-ale comerţului. Apoi mulţi dintre negustorii ajunşi în stare de faliment au fost sprijiniţi să reziste sau să se reprofileze pe un alt tip de afacere. «Jean de la Obor» devenise atât de renumit într-ale managementului – cum se spune astăzi – încât regele Carol I obişnuia să-l viziteze sau să-l primească la palat oricând erau probleme cu oficialităţile comunale. Fiind întrebat de regele Carol I despre varietatea problemelor cu care se confrunta, răspunsul lui «Jean de la Obor», a venit pe nerăsuflate: „Căcălău Măria Ta”, răspuns care a intrat în folclorul urban.
«Jean de la Obor» a fost deputat al colegiului III iar adversarii politici l-au atacat în toate chipurile, unii făţiş, la alegeri, pe stradă, sau încercând a-l otrăvi; alţii l-au atacat pe ascuns. Activitatea politică şi-a încheiat-o în anul 1906, când, pentru ultima oară, a mai fost ales în consiliul comunal al Capitalei, primar fiind atunci M.Cantacuzino.
După primul război mondial, Ioan Stănescu s-a retras pe moşia sa Dâmbovicioara de lângă gara Titu. S-a stins din viaţă în după amiaza zilei de 25 octombrie 1924, fără durere, fără suspin, la vârsta de 77 de ani. «Jean de la Obor» a rămas în memoria celor care l-au iubit, comercianţi şi politicieni deopotrivă, bucureşteni cu toţii, iar generaţiile care i-au urmat, l-au păstrat ca o legendă vie a Bucureştiului de altă dată.
