Regulile dupa care m-am ghidat si de aceasta data au fost excluderea bisericilor (apartin altei categorii) si a caselor individuale. Am facut si exceptii, in sensul admiterii unor edificii cu infatisarea schimbata radical. Bucurestii au pierdut si inainte, dar mai ales in timpul comunistilor, o mare parte din patrimoniul istoric si din orasul vechi, cu adevarat reprezentativ pentru Capitala Romaniei. In continuare, cele zece cladiri din aceasta „extensie”. –>
Fondata la 1870, Gara Targovistei, ulterior Gara de Nord, este astazi principalul nod feroviar al Bucurestilor si al tarii. Gara nu a aratat intotdeauna ca in prezent. A fost inaugurata intr-o prima forma cu celebrele „turnulete”, vizibile in ilustrata de mai sus din 1917.
Anii ’30 au adus o schimbare majora de fatada pentru cladirea garii, ea transformandu-se complet. A aparut intrarea masiva cu coloane dinspre bd. Dinicu Golescu si a au disparut „turnuletele”. A fost bombardata din greu in 1944, fiind reparata dupa razboi. Mai multe, la pas (aici si aici).
Inainte de ridicarea imobilelor moderniste de pe bd. Take Ionescu (actual Magheru) in anii ’30, aceasta artera era plina de conace si palate. Dintre acestea, se remarca Muzeul Simu, in stilul unui templu grecesc, fondat la 1910 de Anastase Simu.
Viata cladirii nu a fost una foarte lunga: 50 de ani. La inceputul anilor ’60, regimul Dej a demolat Palatul Simu si imprejurimile, pentru a ridica doi colosi fara personalitate: blocurile ONT si Eva. Muzeul Simu se situa cam pe locul spatiului verde din fata blocului Eva (actual Diverta). Cine vrea sa isi faca o idee cam cum arata Muzeul Simu, este invitat sa mearga si sa vada Biserica Greaca (Capela Legatiei Elene) de pe bd. Carol I.
O cladire stearsa aproape complet din memoria bucurestenilor este vechiul sediu al Muzeului Militar. Acesta, dupa mutarea din Palatul Artelor din Parcul Carol I, imobil care arsese, isi gasise locul intr-o cladire de pe strada Izvor, in vecinatatea Pietei Puisor, nu departe de stadionul ANEF (Republicii).
Piata Arsenalului spre str. Izvor. In stanga, Ministerul Apararii.Ambitiile lui Ceausescu de a avea un nou Centru Civic in Capitala au dus la raderea Dealului Arsenalului si imprejurimilor. Astfel, Muzeul Militar a fost mutat in str. Stefan Furtuna (actuala Mircea Vulcanescu) in 1988, intr-o fosta cazarma a unui regiment. Sediul anterior a fost demolat, laolalta cu acoperirea stadionului ANEF. Aproximativ pe locul Muzeului Militar vechi este un teren de tenis in curtea Casei Poporului, iar vis-a-vis se inalta azi Ministerul Apararii, un monolit sinistru. Piata Puisor se numeste azi Piata Arsenalului, fiind largita si sistematizata total.
Sala Dalles nu a fost intotdeauna o extensie a unui bloc. Ea a fost inaugurata in anii ’30 ca imobil de sine statator, conform testamentului Elenei Dalles. Stilul simplist in care se prezenta lacasul de cultura contrasta cu mai somptuoasele vile de pe bulevard.
In 1959, pentru inchiderea frontului la bd. Balcescu (fost Bratianu), autoritatile comuniste au ridicat un imobil comun, utilitar. Sala Dalles originala se gaseste astazi in spatele acestui bloc, despre care a scris foarte bine armyuser.
La 1925, Hotelul Splendid de langa Palatul Regal era cel mai mare hotel bucurestean. Concurenta ii facea vecinul Athenee Palace. Imobilul masiv si impunator a fost insa bombardat in 1944 si demolat spre finalul anilor ’40.
Demolarea viza sistematizarea zonei prin prelungirea strazii Stirbei-Voda inspre Calea Victoriei. Intersectia cu aceasta din urma marcheaza amplasamentul Hotelului Splendid (evidentiat cu un careu ciclame pe imagine). Despre hotel si imprejurimile lui a scris Dan, pe Bucurestii Vechi.
Bucurestenii mai varstnici mergeau la Opereta, fost teatru Regina Maria, pe Splai, la actuala Piata Natiunile Unite. Era un imobil mic si cochet. In fotografia de mai sus din anii ’60, tramvaiul care vine de pe Splai tocmai trecuse pe langa Sfatul Popular al Raionului „Nicolae Balcescu”, dinspre zona Mihai-Voda.
Malul dinspre Casa Poporului al Dambovitei a fost si el demolat, iar pe locul caselor au aparut blocuri inalte. Chiar pe amplasamentul fostei Operete se ridica azi unul din Gemenii Sitraco (cel din dreapta), care deschid artificial-creatul bd. Natiunile Unite.
Editura Cartea Romaneasca, printre cele mai prestigioase in vremea monarhiei, isi ridicase un sediu art-deco in anii ’20 pe bd. Carol I, in apropiere de intersectia acestuia cu Calea Victoriei. La parter se gasea si o librarie de unde cititorii puteau sa achizitioneze cele mai noi carti de la editura.
Bombardamentele din 1944 au distrus si aceasta cladire, si pe cea de langa, Clubul Partidului National-Taranesc. Dupa curatarea terenului, a aparut pe locul fostei edituri un spatiu verde, mentinut pana la inceputul anilor ’60. Atunci, acolo s-a ridicat blocul Romarta, actuala agentie BRD, cladire care, desigur, nu imi place. Este lipita de blocul Academiei, prabusit partial in 1977 la cutremur. Intersectia de langa blocul Romarta s-a schimbat din Republicii cu Calea Victoriei in Elisabeta cu Calea Victoriei dupa 1989.
Poate cea mai definitorie pentru vechea Piata Unirii este Hala Unirii (Hala Mare), parte din complexul Halelor Centrale. Fusese ridicata in 1872 de antrepriza fratilor Eiffel, spune legenda. Hala reprezenta esenta comerciala a Pietei Unirii. Dupa anii ’30, odata cu demolarea restului halelor, a ramas singura.
Agitatia din jurul ei a disparut in anii ’80, cand si ea, si Spitalul Brancovenesc vecin au fost distruse pentru a face loc noului. Pe locul ei este astazi un spatiu verde triunghiular, definit de strada Halelor si prelungirea bd. Coposu inspre Splai. Despre Halele Centrale a scris Radu Oltean.
Unul dintre cele mai jelite monumente ale Bucurestilor disparuti sub lama buldozerelor ceausiste este, cu siguranta, Spitalul Brancovenesc. Fondat la 1834 de Safta Brancoveanu, a fost extins inspre bd. Maria la inceputul secolului 20. In anii ’30, peste drum de Spital a aparut o fantana.
Devenit Spitalul de Stat nr. 2 dupa instaurarea Republicii Populare, Spitalul a continuat sa fie un simbol al Pietei Unirii si al orasului. A fost insa demolat la inceputul anului 1985, pentru ca pe locul lui sa apara bd. Unirii si un bloc.
Privind astazi spre fostul amplasament al Spitalului Brancovenesc, privirea intalneste un bloc de factura nord-coreeana, situat peste o Piata a Unirii mult largita si simplificata, de nerecunoscut.
