Trei mascari

In continuarea articolului precedent despre trei mutari surprinzatoare, a doua parte a investigatiei se refera la trei cazuri si mai uimitoare. Adesea, pentru punerea in aplicare a viziunii Partidului, erau gasite cele mai ingenioase cai.

Privite de azi, eforturile constructorilor si arhitectilor sub regimul comunist par de domeniul fantasticului. Totusi, dovezile sunt palpabile. –>

La inceputul anilor ’60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej se mandrea cu prima realizare urbanistica de anvergura: Piata Palatului Republicii Populare Romine, aparuta in urma sistematizarii intregii zone din spatele Palatului Regal de pe Calea Victoriei.

Pe panorama de la inceputul anilor ’30 (via Radu Oltean), am trasat modificarile aduse de comunisti zonei. Strazii Ion Campineanu (cu verde) i s-a mutat aniniamentul si a fost reconfigurata si intersectia cu strazile Luterana si Stirbei-Voda. Str. Campineanu a fost „ornata” cu blocuri noi, staliniste. Cu galben am marcat strada Poiana Narciselor.

Nu voi face istoricul ansambului de locuinte, ci voi analiza un caz cel putin ciudat. Privind la un balcon al unuia dintre blocuri, prin geamurile care ar trebui sa dea spre sufragerie, se vede o alta cladire!

Asta pentru simplul motiv ca blocul cu pricina este de panoplie, nu este locuit ca atare. Este doar o masca. Practic, edificiul are 4 coloane de balcoane. Prima din stanga este, in fapt, partea finala a blocului din stanga (chenar verde). Urmeaza a doua coloana, o prelungire a balcoanelor de pe coloana 1. Prima coloana din dreapta este componenta a blocului de langa (chenar rosu), iar urmatoarea coloana – prelungirea. Afirmatia se verifica prin similitudinea izolarii termice si a termopanelor aparute la doua balcoane consecutive, de exemplu.

Sa aprofundam problema. Intrarea in bloc are doua componente: cea din stanga nu foloseste la nimic, este doar de forma. Cea din dreapta este functionala.

Intrand pe usa metalica (stanga), se ajunge intr-un fel de „anticamera”. Este o zona-tampon. Privind in sus, se observa peretele fals cu geamurile de panoplie (dreapta), prelungiri ale blocurilor din lateral de la strada. Unii proprietari au pus termopane, altii au ramas cu tamplaria originala.

Cum a aparut aceasta solutie ingenioasa? Simplu: trebuia ascuns de ochii tovarasilor din conducerea de Partid un imobil modernist din anii ’30 (stanga), care aducea prea mult aminte de perioada carlista. In poza din dreapta, intrarea originala in bloc, care altadata dadea direct in strada. Acum, da in anticamera.

In interior, se regaseste rafinamentul epocii in care a fost cladit imobilul si parca nimic nu aminteste de masca stalinista care a luat locatarilor lumina zilei si le-a adus in fata balcoanelor straini din blocurile vecine, aflati in balcoanele lor, paralele cu cele ale imobilului vechi.

Imbinarea intre blocul modernist si cel stalinist din dreapta este brutala.

Practic, strada Poiana Narciselor a fost blocata. In trecut, ea dadea direct in strada principala. Atunci cand ansamblul de blocuri era nou, cu greu se observa aceasta „scamatorie”. Am marcat totusi pe o ilustrata din 1962 „apartenenta” coloanelor de balcoane ale blocului-ornament.

De sus, se vede cat de abrupt se termina strada Poiana Narciselor si cat de inghesuite sunt blocurile in zona de contact.

Chiar daca, in anii ’60, ansambul Piata Palatului RPR parea unitar, modul in care bateau razele soarelui putea scoate usor in evidenta acoperirea monstruoasa a imobilului vechi, precum este cazul in ilustrata de mai sus.

Ansamblul de blocuri staliniste a imbatranit foarte urat si astazi se prezinta odios. Este o rusine sa avem astfel de imobile in spatele Palatului Regal. De sus, se observa clar discontinuitatea acoperisurilor sirului de blocuri de pe str. Ion Campineanu, in dreptul strazii Poiana Narciselor.

Totusi, nu este singura mascare petrecuta in acest loc. Putin mai incolo, la intrarea inspre Piata Valter Maracineanu si Cismigiu, este un alt bloc din acelasi ansamblu. L-am marcat pe vederea din 1963.

Nu este un bloc-ornament, este chiar „plin” si locuit, si la fel de urat ca celelalte.

El indeplineste insa o functie importanta: ascunde un bloc modernist de pe strada Brezoianu. De sus, se vede clar intentia autoritatilor comuniste. Nu numai ca aproape au lipit constructia noua de cea veche, dar s-au ocupat sa „flancheze” edificul modernist si din lateral!

Este vorba de un bloc ce odinioara avea probabil vedere la str. Campineanu. Acum, geamurile „de pe spate” dau intr-o „curte interioara” foarte ingusta si foarte intunecoasa.

Doua imagini luate de pe NORC arata „maiestria” constructorilor comunisti in a ascunde trecutul si a proslavi un stil de imobile de sorginte sovietica. Intrebarea, ca si in cazul imobilului mascat de dinainte, este de ce nu s-a optat pentru demolarea vechiului si inlocuirea sa imediata cu noul. Parerea mea este ca in acele blocuri ascunse locuiau anumite persoane cu influenta.

Strada 13 Decembrie (actuala Ion Campineanu), comparatie intre anii 1964 si 2009. Nimic nu pare nelalocul lui, de la nivelul strazii. In zilele noastre, zona este dezolanta. Anveloparile termice si aparitia termopanelor au uratit si mai mult cenusiile blocuri staliniste. Pe strada – mult mai multe masini.

In interbelic, baza dealului Patriarhiei era populata de frumoasele case de pe strada Bibescu-Voda. Schimbari au survenit in anii ’30 odata cu aparitia unor imobile noi. Schimbarea radicala a venit insa in anii ’80, la constructia noului Centru Civic si al bd. Unirii.

O buna parte din str. Bibescu-Voda a disparut, iar in locul caselor au aparut blocuri de inspiratie nord-coreeana. Cel mare, din dreapta, a blocat strada Enachita Vacarescu.

In urma unuia dintre primele articole pe care le-am citit pe Simply Bucharest, am cercetat mai indeaproape cazul blocului incadrat cu chenar galben. La prima vedere, s-ar zice ca a fost ridicat tot in anii ’80, pentru a completa peisajul socialist si pentru a ascunde imobilele vechi supravietuitoare.

Uimirea vine odata cu studierea unei fotografii realizate de Cristian Popescu in octombrie 1985, la poalele Dealului Patrarhiei, cu vedere spre str. Bibescu-Voda. Facand abstractie de casa joasa din prim-plan, imobilul modernist din spate pare cunoscut. Este chiar cel despre care vorbeam mai sus!

Apare insa mai inalt cu un etaj si in „haine noi”, o placare similara cu izolarea termica a blocurilor din zilele noastre. Fiind un imobil destul de masiv, a fost crutat. Totusi, trebuia incadrat in noua estetica a locului. I s-a schimbat fatada. Noua infatisare ascunde insa micul turnulet de pe acoperis, atat de deosebit.

Vazut din strada, imobilul nu da semne ca ar avea mai mult de 25-30 de ani. Exista, totusi, o serie de dovezi care atesta vechimea acestei constructii.

Etajul superior este pur decorativ, fiind alcatuit doar din pereti. Nu exista incinte (stanga sus), nu este locuit. Inconjurand cladirea in sens trigonometric (stanga jos), pare lipita de o alta, mai veche. In fapt, este partea din imobil care nu a mai fost placata (dreapta), fie pentru ca a venit decembrie 1989, fie ca nu era in plan. Grilajele in stil art-deco nu lasa loc de interpretari.

Trei mutari si trei mascari, parte a schimbarilor dramatice petrecute in Capitala in ultimele decenii. In prezent, s-au inventat metode „inverse”: nu cladirea noua este de panoplie, ci cladirea veche. Prin pastrarea „cochiliei”, se ridica din interior un edificiu modern. Cel mai edificator exemplu este Casa Paucescu. Conservam arhitectura veche, nu? Din nefericire, agonia orasului continua, alimentata fiind de guvernanti nepasatori si cu interese si de pasivitatea exasperanta a opiniei publice.