Printre cele mai bune cadre de seară din Bucureștiul interbelic: toamnă târzie în a doua parte a anilor ’30 în Piața Teatrului

Printre cele mai bune cadre de seară din Bucureștiul interbelic: toamnă târzie în a doua parte a anilor ’30 în Piața Teatrului (azi intersecția Căii Victoriei cu str. Ion Câmpineanu) și modernism cât cuprinde – orașul se înnoia. Cu doar câțiva ani înainte, în 1930, peisajul era complet diferit. Să vedem ce clădiri apăruseră între timp:

– stânga: Blocul Adriatica-Socomet (1935, arh. Rudolf Fraenkel, Dem. Săvulescu), construit pe locul imobilului Török-Fialkowski (anii 1850, cu celebra cafenea Fialkowski frecventată de Mitică al lui Caragiale, devenită Berăria Cooperativa și Berăria Teatrului). Pe schelet metalic fabricat la Uzinele Reșița, caracteristică distinctă: turnul cu ceas, pe care trona firma Adriatica, a puternicei companii de asigurări din epocă ce avea birouri în clădire, alături de Magazinele Unite de Fierărie ale trustului Socomet. Bombardamentele germane de după 23 August 1944 lovesc Piața Teatrului și blocul Adriatica-Socomet, edificiul e ulterior reparat și naționalizat. În timpul regimului comunist, apoi adăpostit întreprinderile Elextrolux și Tehnometal, cunoscut în prezent ca sediul B1 TV. Clădirea nu e consolidată antiseismic deși e monument istoric clasa B. Ceasul n-a mai funcționat din anii ’90.

– dreapta: Palatul Sindicatului Băncii Agricole „Ilfov” (1936, arh. State Baloșin), ridicat pe locul Casei Vanic (ante-1850, a adăpostit hoteluri, cafenele, Clubul Partidului Conservator și, „vedeta”, băcănia-bomboneria-sucharderia Dragomir Niculescu). Casa fusese cumpărată de Sindicat în 1915, instituția sprijinea creditarea fermierilor și proprietarilor de pământ. După înlocuirea cu blocul actual, afacerea lui Dragomir Niculescu a ocupat parterul și mezaninul. Edificiul a scăpat neatins de bombardamente în 1944, dar a fost zguduit de cutremurele din 1940 și 1977, ca toate clădirile din cadru. Naționalizat, a adăpostit un magazin Romarta în perioada comunistă, în locul băcăniei Dragomir Niculescu, azi un sediu ING Bank.

– centru: Blocul și Pasajul „Generala” (1937, arh. Gheorghe Negoescu), pe locul unor imobile de secol 19 (case particulare inclusiv cea în care s-a ținut în 8-12 mai 1921 primul congres al Partidului Comunist din România, hoteluri, o sucursală a Băncii Marmorosch-Blank etc.). A inclus inițial birouri ale Societății de Asigurări „Generala”, elementul principal: pasajul interior ce unea Calea Victoriei cu str. Academiei, acoperit cu o cupolă circulară cu elemente de sticlă – azi, sigilat și transformat în lobby/restaurant.

Piața Teatrului a fost, din anii 1850 și până la al Doilea Război Mondial, polul cultural emblematic al capitalei, în special în antebelic. Hotelurile, cafenelele, terasele și restaurantele apărute în jurul vechiului Teatru Național (bombardat de germani după 23 August 1944, demolat în 1947) au atras high life-ul.

Modernismul interbelic bucureștean, adesea cu accente art déco, s-a manifestat în principal în deceniul 1930-1940 și a schimbat fața centrului orașului. Suprapus peste un boom economic care a dus leul românesc la paritate 1:1 cu dolarul american (1938), acest stil simplificat marchează tranziția bruscă de la „lumea veche” la generațiile cu aspirații înalte. Frumusețea prin simplitate, minimalismul non-auster și elementarul ca eveniment au devenit norma, în timp ce betonul armat permitea ridicarea unor structuri tot mai înalte. Totul, parte a curentului european si mondial de reformare a artelor vizuale, principiilor și stilurilor arhitecturale, dar și a stilurilor de viața. Anii ’30 au însemnat un București bon-vivant, cu o estetică impecabilă, care privea încrezător spre viitor. Din acea eră, n-au rămas blocurile astea, în prezent șubrede și degradate.