Două fotografii realizate de Andrei Bîrsan, la 22 de ani distanță, arată una dintre intrările în Centrul Vechi. Mașinile au dispărut, clădirile s-au schimbat, Lipscani a devenit pietonal. Ceea ce nu a apărut încă este o piață urbană pe măsura locului.
În fotografia din 2004, locul numit astăzi Piața Roma este mai curând o intersecție decât o piață. Automobile, taxiuri, dubițe, construcții provizorii. În fundal, clădiri degradate și un centru istoric care încă nu intrase în lunga sa operațiune de reabilitare.
Lucrările pentru infrastructura zonei-pilot a Centrului Istoric aveau să înceapă câțiva ani mai târziu, în 2007, cu intervenții pe 16 străzi, printre care Lipscani.
Fotografia din 2026 arată schimbarea fără să fie nevoie de inventar. Mașinile au dispărut. Fațadele nu mai sunt cele din 2004. Parterele sunt ocupate de comerț, iar strada aparține pietonilor.
În 2010, piațeta de la capătul străzii Lipscani a primit oficial numele Piața Roma, iar aici a fost readusă Lupa Capitolina. Nu era o alegere întâmplătoare: statuia mai fusese amplasată în această zonă în 1908, când mica răscruce fusese numită Piața Romei.
Șaisprezece ani mai târziu, problema locului nu mai este lipsa pietonalizării. Este calitatea ei.
Piața funcționează ca spațiu de trecere, dar cu greu ca piață propriu-zisă. Reclame de dimensiuni și culori diferite, vitrine fără o logică comună, infrastructură comercială, trotinete și elemente urbane care coexistă fără să formeze un ansamblu. Clădirile oferă frontul unei piețe; spațiul dintre ele nu primește aceeași atenție.
Nu este doar o impresie produsă de fotografie. În 2026, Primăria Capitalei a început să introducă reguli mai stricte pentru curățenia Centrului Istoric și să limiteze unele forme de ocupare dezordonată a spațiului public. La începutul lui octombrie, Administrația Străzilor intervenea încă pe Lipscani pentru repararea dalelor deteriorate.
Chiar documentația urbanistică a Centrului Istoric tratează pavimentul, mobilierul urban, cromatica, materialele și amplasarea echipamentelor ca elemente care trebuie gândite coerent într-o zonă cu valoare culturală.
Fotografiile lui Andrei Bîrsan surprind astfel un paradox bucureștean.
În 2004, aici lipsea aproape tot ceea ce asociem astăzi cu un centru istoric pietonal.
În 2026, mare parte din infrastructură există.
Ceea ce lipsește încă este piața.
Nu ca nume pe hartă, ci ca spațiu public.
Foto: Andrei Bîrsan — zona Piața Roma / Lipscani, 2004 și 2026
