Imobilul ăsta în stil neoclasic francez, cu funcțiune mixtă (comercială la parter și rezidentială la mansardă), de la final de secol 19, se încăpățânează să reziste, la intersecția străzilor Traian și Vulturilor, în fostul cartier evreiesc al Bucureștiului.
Odată cu împărțirea spațiilor și cu proprietarii diferiți, se văd și mai bine vechile prăvălii, clădirea apare ca un mozaic colorat cu aer de Havana. Ce însemnau inserțiile estetice în belle époque: micuța cupolă de pe colț, accent de înălțime, sporește eleganța casei. Astfel de apariții mențin vie memoria Bucureștiului Vechiului Regat, un oraș mult mai mic și în care viața curgea mult mai lent.
Altcumva, zona e în cădere liberă, Primăria Sectorului 3 și Primăria București nu fac nimic să oprească degradarea accelerată a fondului vechi construit, scurgerea fațadelor, demolarea sau mutilarea clădirilor vechi valoroase. Urbanismul pare că nu există în acest perimetru al capitalei. Mergeți la plimbare pe acolo, cine știe cât mai rezistă și casa cu cupolă.
