foto- TENET. Eunoia Kolektiva
TENET, spectacolul companiei Eunoia Kolektiva prezentat la Veranos de la Villa, a adus acrobația contemporană într-unul dintre cele mai puternice spații de memorie urbană ale capitalei spaniole
de Tibiana Poiană
În anul 1717, regele Filip al V-lea i-a cerut arhitectului madrilen Pedro de Ribera să proiecteze o clădire capabilă să adăpostească 600 de membri ai Gărzii Regale și 400 de cai. Aproape trei secole mai târziu, în interiorul aceleiași construcții, opt acrobați și un muzician au urcat pe scenă pentru a pune sub semnul întrebării ordinea, simetria și felul în care oamenii privesc aceeași realitate.
Întâlnirea dintre cele două lumi s-a produs la Centro de Cultura Contemporánea Condeduque, unde compania catalană Eunoia Kolektiva a prezentat, la 14 iulie 2026, spectacolul TENET, în programul festivalului Veranos de la Villa.
Puține spații puteau oferi o rezonanță mai potrivită acestei creații. Fostul Real Cuartel de Guardias de Corps fusese proiectat pentru disciplină, ierarhie și control. Planul său dreptunghiular, curțile interioare, liniile ample ale fațadelor și organizarea riguroasă a spațiului răspundeau nevoilor unei instituții militare. TENET pornește tocmai de la existența unei ordini aparent perfecte, pentru a cerceta momentul în care aceasta încetează să mai fie vie.
În spectacol, corpurile intră inițial în relații precise. Mișcările sunt coordonate, traseele par stabilite, iar simetria produce imaginea unei lumi care funcționează fără ezitare. Dar perfecțiunea repetată devine previzibilă. Armonia lipsită de abatere riscă să se transforme în monotonie, iar ordinea care exclude diferența începe să semene cu o formă de captivitate.
Din această fisură se naște adevărata mișcare a spectacolului.
Cei opt interpreți încep să modifice regulile. Se susțin în alte combinații, își schimbă pozițiile, răstoarnă axele și descoperă figuri pe care structura inițială nu le permitea. Acrobația nu este folosită doar pentru a sfida gravitația, ci pentru a arăta că nicio construcție umană nu poate exista fără încredere.
Un corp ridicat deasupra scenei depinde de mâinile celor rămași jos. Cel care pare cel mai puternic este, în același timp, cel mai expus. Cel care susține poate deveni, în clipa următoare, cel susținut. În această continuă schimbare de roluri, TENET transformă performanța fizică într-o reflecție despre comunitate.
Titlul trimite la ideea unei structuri reversibile și la posibilitatea de a citi sau de a privi realitatea în direcții opuse. Spectacolul întreabă de unde privim, cât de mult ne este condiționată percepția și ce rămâne din certitudinile noastre atunci când perspectiva se inversează.
Pe scenă nu se construiește o poveste tradițională. Nu există un protagonist și nici un conflict explicat prin cuvinte. Dramaturgia se naște din corpuri, din distanța dintre ele, din greutatea transferată de la unul la altul și din acea fracțiune de secundă în care echilibrul poate fi păstrat sau pierdut.
Muzica lui Fèlix Cucurull însoțește această cercetare fără să o ilustreze mecanic. Uneori se apropie de mișcare, alteori se desprinde de ea, lăsând între imagine și sunet un spațiu de nesiguranță. Lumina imaginată de Iván Tomasevic, contribuția Albei Prat în zona costumelor și acompaniamentul artistic oferit de Moon Ribas și Quim Girón participă la construirea unui univers scenic în care tehnica nu este ascunsă, dar nici transformată în scop.
Eunoia Kolektiva s-a constituit la sfârșitul anului 2022 din patru perechi de specialiști în portés acrobatice. Opt artiști cu experiențe și formații diferite au început să lucreze împreună, mai întâi în jurul tehnicii, apoi în jurul întrebării despre ceea ce poate exprima această tehnică dincolo de performanță.
TENET este rezultatul acelei întâlniri. Producția a fost realizată de compania Du’K’tO și coprodusă de Grec Festival de Barcelona, cu sprijinul unor instituții culturale catalane și al programului Barcelona Crea. În 2025, spectacolul a primit Premiul I Panorama Circada, în urma votului unui juriu internațional alcătuit din peste 60 de profesioniști ai artelor circului.
Premiul a confirmat calitatea unei creații care refuză separarea comodă dintre circ și teatru. TENET aparține noului circ european, pentru care riscul fizic nu mai este suficient. Performanța trebuie să genereze sens, iar uimirea publicului trebuie să fie însoțită de o schimbare a privirii.
În acest sens, includerea sa în Veranos de la Villa nu a fost întâmplătoare. Ajuns în 2026 la cea de-a 42-a ediție, festivalul organizat de Primăria Madridului nu se limitează la o singură scenă și nici la o singură disciplină. Muzica, teatrul, dansul, flamenco, circul, filmul și artele vizuale sunt distribuite în spații diferite ale orașului, de la curți istorice și centre culturale până la parcuri și muzee.
Festivalul funcționează astfel ca o formă de politică urbană: cultura nu este închisă într-o instituție, ci circulă prin cartiere și activează clădiri care poartă propria lor memorie.
Conde Duque este unul dintre cele mai convingătoare exemple. Clădirea începută în 1717 a fost mult timp una dintre cele mai mari construcții ale Madridului. În secolul al XIX-lea a găzduit, succesiv, o academie militară, un observator astronomic și o stație a sistemului de telegraf optic. Un incendiu devastator, produs în 1869, i-a distrus nivelurile superioare și a accelerat declinul ansamblului.
În anii 1970, edificiul a fost amenințat cu demolarea. Declararea sa drept monument istorico-artistic în 1976 l-a salvat, iar în 1983 a început o nouă existență ca centru cultural al municipalității. Reabilitarea amplă realizată între 2005 și 2011 a recuperat fațadele, cărămida aparentă, proporțiile golurilor și structura istorică a curților.
Astăzi, clădirea adăpostește săli de spectacol și expoziție, biblioteci, arhive, o hemerotecă și colecții municipale. În jurul ei, microzona Conde Duque a căpătat o identitate culturală proprie. Aflată între Malasaña, Plaza de España și Argüelles, ea păstrează un ritm mai discret decât marile artere comerciale apropiate. Cafenelele, librăriile, galeriile, piețele mici și fațadele istorice formează un cartier în care cultura contemporană nu șterge trecutul, ci îl locuiește.
În seara spectacolului TENET, această relație a devenit aproape vizibilă. O clădire creată pentru a organiza corpurile după regulile unei ierarhii militare găzduia acum artiști care demonstrau că ordinea poate fi pusă în discuție, iar simetria poate fi abandonată fără ca lumea să se prăbușească.
Dimpotrivă, din pierderea unei ordini rigide poate apărea o formă mai profundă de echilibru.
Pentru orașele europene care încă își caută raportul cu propriul patrimoniu, lecția oferită de Conde Duque este una concretă. O clădire veche nu este salvată numai prin restaurarea zidurilor. Este salvată atunci când primește o funcție vie, când devine din nou necesară și când poate găzdui limbajele epocii prezente fără să-și piardă memoria.
TENET a vorbit despre schimbarea perspectivei. Conde Duque este el însuși rezultatul unei asemenea schimbări: o cazarmă devenită centru cultural, o arhitectură a disciplinei transformată într-un loc al libertății artistice.
Între zidurile sale, timp de aproape o oră, corpurile nu au încercat să învingă gravitația. Au încercat să descopere câte lumi pot apărea atunci când oamenii acceptă să se susțină unii pe alții.
