Fotografia lui Aurel Bauh și datată 1957, surprinde una dintre imaginile emblematice ale Bucureștiului de la mijlocul secolului trecut: actuala Piață a Națiunilor Unite, privită spre începutul Căii Victoriei.
În centrul cadrului se ridică imobilul cunoscut în epocă drept Palatul Societății „Clădirea Românească”, o construcție monumentală, ușor de recunoscut prin colonada amplă de la ultimul nivel, fațada bogat articulată și volumul impunător care domina piața.
În documentele și imaginile interbelice, clădirea apare sub numele societății care o administra. În evidențele actuale ale monumentelor istorice, imobilul este înregistrat însă sub denumirea Palatul Societății „Adriatica”, la adresa Splaiul Independenței nr. 2K, pe colțul format cu strada Pictor Nicolae Tonitza.
O societate importantă a Bucureștiului interbelic
„Clădirea Românească” nu era doar numele unui bloc. Societatea Anonimă „Clădirea Românească” administra un portofoliu important de imobile și apartamente situate în zone centrale ale Capitalei.
Activitatea sa a fost legată de dezvoltarea imobiliară a Bucureștiului din prima jumătate a secolului al XX-lea. În proprietatea sau administrarea societății se aflau clădiri de pe Calea Victoriei, strada Academiei, strada Doamnei, strada Blănari și din alte puncte importante ale centrului orașului.
După instaurarea regimului comunist, proprietățile societății au fost incluse în procesul de naționalizare din 1950. Fotografia realizată câțiva ani mai târziu surprinde astfel clădirea într-o perioadă în care funcția, proprietatea și viața socială a vechiului București trecuseră deja prin transformări majore.
Două palate la intrarea pe Calea Victoriei
În partea dreaptă a imaginii se vede fragmentar celălalt imobil monumental al pieței: Palatul „Agricola-Fonciera”, aflat la începutul Căii Victoriei.
Cele două clădiri formau împreună una dintre cele mai puternice compoziții arhitecturale ale centrului Bucureștiului. Așezate de o parte și de alta a accesului spre Calea Victoriei, ele marcau intrarea într-una dintre arterele reprezentative ale orașului.
În fotografia din 1957, piața apare mult mai deschisă decât astăzi. Spațiul central este ocupat de ronduri, arbori tineri și circulație urbană redusă. Tramvaiul, autobuzele și automobilele epocii se integrează într-un peisaj în care arhitectura rămâne elementul dominant.
O piață cu mai multe nume
Zona a purtat, de-a lungul timpului, mai multe denumiri. În perioada interbelică era cunoscută drept Piața Senatului, iar ulterior a fost asociată cu Teatrul de Operetă care a funcționat în apropiere. Astăzi poartă numele Piața Națiunilor Unite.
Schimbările de nume reflectă transformările politice și urbane prin care a trecut Bucureștiul. Clădirile au rămas însă puncte stabile ale peisajului, chiar dacă denumirile lor istorice au fost treptat înlocuite sau confundate.
Imaginea lui Aurel Bauh păstrează un moment de echilibru urban: o piață aerisită, o arhitectură interbelică încă dominantă și un București surprins înaintea marilor intervenții care aveau să transforme centrul orașului în deceniile următoare.
