Sursa de inspiratie a cartierului Drumul Taberei este foarte interesanta.
Am aruncat o privire asupra celui mai intalnit tip de apartament din acest cartier, si anume apartamentele de 2 camere, deoarece acest cartier a cunoscut trei etape de evolutie.
Prima etapa a fost cea a “blocurilor staliniste” din anii ’50: blocuri cu regim mic de inaltime (P+3 etaje), cu fatade al caror parter este decorat cu bosaje si ferestre cu ancadramente de inspiratie clasica. Aceste apartamente au suprafete mari, depozitari, boxe – ceea ce ofera o locuire confortabila si in ziua de azi.
A doua etapa este cea mai interesanta, deoarece inspiratia a fost data de teoria “orasului gradina” a arhitectului elvetian Charles-Édouard Jeanneret (1887-1965), cunoscut lumii ca Le Corbusier. El a fost omul care a adus pe scena mondiala arhitectura moderna.
Le Corbusier nu a fost doar un architect genial, ci si un teoretician a carui gandire a fost pusa in practica. A conceput idei ca “modulorul” – un standard de proiectare pe baza dimensiunilor medii ale corpului uman. Apoi a venit cu ideea “masinii de locuit”, conform careia un apartament trebuie sa fie la fel de functional ca un mecanism. “Orasul gradina – la Ville Radieuse” a fost prezentat ca un parc presarat cu cladiri inalte (unitati de habitatie, care sa ofere nu numai locuire, ci toate serviciile necesare locatarilor din imobil). Prima (si singura) astfel de unitate de habitatie a fost construita la Marsilia intre anii 1947-1952.
Pentru Drumul Taberei, echipa de arhitecti si urbanisti a avut aproape mana libera sa creeze un cartier nou nout, pe fostul camp de manevre militare de langa Cotroceni, plecand de la teoria arhitectului elvetian. Blocuri mici de 4 etaje, printre care erau presarate turnuri inalte de 8 si 10 etaje, multa verdeata, cu toate dotarile necesare locuitorilor. Un punct interesant de mentionat este prezenta apartamentelor numite “confort 1” si “confort 2”. Primele au suprafete mai generoase si sunt decomandate, sau macar semidecomandate. Cele confort 2 amintesc de apartamentele din Floreasca, cu spatii minuscule si trecere directa dintr-o camera in cealalta.
A treia etapa incepe la sfarsitul anilor ’70: cartierul a inceput sa se indeseasca cu blocurile standard “optzeciste”, ceea ce a redus evident suprafata de spatiu verde.
Si ca architect, si ca agent, imi place sa studiez planuri de apartamente, deoarece mi se pare foarte interesant sa vad conceptia vremii asupra locuirii. Desi (inca) nu am avut ocazia sa reprezint un proprietar in acest cartier, poate intr-o zi voi avea ocazia sa il descopar mai in amanunt.
Anamaria Bancea
