Grădina-cinema ”Forum”
Grădina de vară ”Boema”, detaliu, 1970.
Biblioteca Centrala Universitară (Fundația Regală ”Carol I”) – 1970. În stânga, Grădina de vară ”Boema”.
fișul spectacolului ”Sunt o cârpă în amor” – 1947
Fără îndoială, corpul „Boema” reprezintă astăzi un element indispensabil al identității Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. Construit după 1990, pe un spațiu care anterior găzduise un teatru de vară, el leagă clădirea Fundației Regale de corpul „Dacia”, inaugurarea lui marcând trecerea instituției în noul mileniu; prin „Boema”, Biblioteca se adaptează la provocările din ce în ce mai diverse ale contemporaneității, fără a-și pierde moștenirea istorică. Nimeni nu ar putea nega utilitatea edificării acestui corp, căruia îi trec pragul zilnic sute de studenți. În același timp însă, e regretabil că proiectul grădinii de vară „Boema” nu a fost reluat într-un alt spațiu.
Înființarea teatrului de vară s-a datorat, indirect, Fundației Universitare „Carol I”. La începutul perioadei interbelice, pe locul în care astăzi este așezat corpul „Boema” al Bibliotecii, se regăseau casa lui Alexandru Costescu și terenul aferent (1 650 mp). Nicolae Iorga (la acea vreme membru al Adunării Deputaților) susținea în martie 1929 că sporirea numărului de studenți în contextul creării României Mari face absolut necesară extinderea clădirii Fundației, fiind de acord în acest punct cu o solicitare exprimată de directorul Alexandru Tzigara-Samurcaș. Acesta este obiectivul care face ca în iulie 1931 instituția să intre în posesia proprietății lui Alexandru Costescu.
Totuși, proiectul unei noi extinderi a Fundației va fi abandonat, probabil din rațiuni financiare. În schimb, în 1934, terenul va fi închiriat, astfel deschizându-se calea către costruirea unui grădini-cinema ce se va numi „Forum” și care, ulterior, va deveni celebrul Teatrul de vară ”Boema” cu 1200 de locuri.
(Referitor la grădina-cinema Forum, aceasta era transformată iarna în patinoar, alăturându-se astfel celorlalte două patinoare bucureștene, cel de pe lacul Cișmigiu și celui amenajat la grădina de vară, Oteteleşanu).
Încă din perioada interbelică, unele dintre cele mai importante nume ale teatrului românesc au urcat pe scena de la ”Boema”. Printre acestea se evidențiază cel al lui Constantin Tănase, considerat fondatorul teatrului românesc modern care a contribuit la lansarea unor artiste precum Maria Tănase și, aparent, s-a bucurat chiar de aprecierea celebrului Charlie Chaplin, pe care l-a cunoscut la Paris în 1937. Alături de Tănase, la „Boema” au mai urcat pe scenă Mia Apostolescu (soția lui, care l-a însoțit la Paris în 1937), Colea Răutu (acesta urma să își construiască o carieră prodigioasă, fiind decorat în mai multe rânduri pentru rolul avut în viața artistică românească), Gică Petrescu (reprezentant inegalabil al muzicii de petrecere, cu un repertoriu de peste 1 500 de melodii) și mulți alții.
Chiar dacă Tănase a murit la puțin timp după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, atragerea României în sfera de influență sovietică nu a afectat, din fericire, în mod semnificativ activitatea teatrului de vară ”Boema”, acesta rămânând vreme de decenii un spațiu în care bucureștenii se reuneau pentru a se bucura de momente artistice speciale.
O personalitate care a contribuit din plin la supraviețuirea proiectului a fost Puiu Maximilian. De exemplu, în stagiunea 1947-1948, în plin proces de comunizare a României, Maximilian, alături de Jack Fulga, a pus în scenă o comedie muzicală ce s-a bucurat de un succes deosebit, ”Sunt o cârpă în amor” (rolul sergentului Gică era interpretat de către Gică Petrescu).
Maximilian a fost apreciat datorită calității sale de a „ocoli” barierele impuse de cenzura specifică unui regim autoritar.
Datorită unor oameni ca el, ”Boema” a fost considerată o oază de creativitate într-un mediu dominat de rigiditatea regimului.
Sursa: Biblioteca Centrală Universitară; Belkine Gabriel
Cristian Bulfon
