Pe Bulevardul Alexandru Ion Cuza în apropierea Gării de Nord, la o poartă verde șade măreț o plăcuță. O vezi de pe strada de vizavi și îți atrage privirea. Pe Octavian Paler l-am citit și recitit în liceu, apoi în facultate. Scriitura lui atât de ascuțită te absorbea în timp ce explora cu candoare toate frumusețile și vitregiile vieții: iubirea, adevărul, conștiința și sensul vieții. Căci înainte de toate sensul vieții este să o trăiești.
Am străbătut pe nerăsuflate “Viața pe un peron”, m-am căutat și regăsit în “Autoportret într-o oglindă spartă”, am căutat răspunsuri în “Vremea întrebărilor” și am aflat că sunt “Un om norocos”. Acestea sunt doar câteva din zecile de volume lăsate de Paler. Las și câteva dintre citatele mele preferate.
”Toată viața ne străduim să micșorăm distanța dintre ceea ce suntem și ceea ce văd în noi oamenii care ne iubesc.”
”Nu disprețui niciodată lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată; să lumineze în întuneric”.
Continuarea pe Aici.
