Demolarea unui imobil pe str. Duzilor, zona Mătasari-Iancului, ne-arată în toată splendoarea o adevărată casă-vagon, de la finalul secolului 19. O casă mai lungă, la toți să ne-ajungă! Uite cât se poate duce în spate pe parcelă construcția. La stradă are o fațadă îngustă, cu două ferestre și alea astupate. Magia se-ntâmplă însă pe lateral. Incredibil, dar n-a fost anvelopată termic și păstrează tâmplăria originală a ferestrelor și usilor. Vecina din spatele/lateralul casei ăsteia a fost înlocuită cu un bloculeț cu două etaje și mansardă, în anii ’30.
Bucureștiul semicentral, acest El Dorado al urbanismului nebun de tot. Fostele mahalale, cu străzi flancate în mare parte de case ca asta, adesea cu curți alungite, alternativ cu construcții interbelice nu foarte înalte, n-au un plan coerent de dezvoltare. N-au avut niciodată, cu excepția demolării complete în perioada comunistă. Desigur că acum există celebrele PUZ-uri, dar în principiu, se construiește cam ce se vrea. Aspectul pestriț dus la extrem e aproape un statement de artă contemporană a kitsch-ului. Nu că ar fi fost vreodată mari frumuseți casele ca asta, dar aici e vorba de caracterul unor zone etc. și orice inserție actuală trebuie bine gestionată. De văzut ce se trântește pe parcela recent eliberată.
Progres de dragul progresului? Servim.
