BUCUREȘTI, 1896.
În toamna acelui an, pe Calea Rahovei (azi, segmentul numit George Georgescu), lîngă încrucişarea cu str. Justiţiei, şi-a deschis porţile o nouă şcoală particulară pentru tinerele domnişoare: Institutul Pompilian, care primea fete ca interne (fiind, deci, şi pensionat), ca semi-interne şi ca externe.
Între profesorii care predau la această şcoală pentru „educaţiune aleasă“ se numărau N. Coculescu, C. Rădulesu-Motru şi soţia lui Pompilian, Constanţa, licenţiată în Ştiinţe Matematice la universităţile Bucureşti şi Sorbona.
Şcoala a fost înfiinţată de Gheorghe Ioachim Pompilian (1832-1907), membru al Societăţii Arhitecţilor Români, artist-pictor şi fost profesor de desen şi caligrafie la Gimnaziul Lazăr, apoi la Liceul Lazăr, pe un teren vast pe care acesta îl stăpînea de mai mult timp. Acolo, el a construit, pe cheltuiala sa, cîteva clădiri spaţioase, cuprinzînd săli de curs, săli de repetiţie, dormitoare, cantină şi o capelă. În spatele clădirilor, a amenajat un vast teren de sport.
După instalarea regimului comunist, şcoala a fost desfiinţată. Cele mai multe dintre clădiri au fost date Întreprinderii Ascensorul, iar capela, Mănăstirii Antim, care se găseşte în imediata apropiere.
Majoritatea clădirilor construite de Pompilian acum 125 de ani există şi acum.
