BUCUREȘTI, 1889.
„Publicul vǎzu sîmbǎtǎ, în biserica Sf. Gheorghe-Nou, chipul descompus, surpat şi împǎroşat al poetului, cu ochii scufundaţi de adîncǎ obosealǎ […].
În dupǎ-amiaza zilei de sîmbǎtǎ, 17 iunie, la orele 6, cortegiul, însoţit de un număr mare de studenţi, gazetari şi prieteni, în fruntea cărora se aflau primul-ministru Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian şi alţii, porni spre cimitirul Bellu, trecînd pe Calea Victoriei, Calea Rahovei şi Câmpia Filaretului. O ploaie măruntă pica din cerul peste tot acoperit de nouri. Pe drum, în dreptul Universităţii, şi la mormînt, se ţinură cuvîntări îndurerate şi banale, după care, pe înserat, coşciugul fu coborât în groapă, între un tei şi un brad.
Astfel se stinse, în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul romînesc. Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi cîte o stea va veşteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt să-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.“ (George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu).
***- Puţină lume ştie că, pînă în 1905, cortegiile funerare veneau din centru spre Cimitirul Bellu pe un drum mai scurt: pe Calea Rahovei, apoi pe 11 Iunie, după care traversau Cîmpia Filaretului (actualul Parc Carol), urcînd pe aleea care acum trece pe lîngă fîntîna „Gh. Gr. Cantacuzino“, Biserica „Cuţitul de Argint“, Arenele Romane şi Observatorul Astronomic şi numai apoi ieşeau în Calea Şerban Vodă. Acea şosea ce străbătea Cîmpia Filaretului se numea „Drumul morţilor“, deoarece pe acolo fuseseră duşi spre groapă mulţi oameni de seamă. După 1905, cînd pe Cîmpia Filaretului a început amenajarea Parcului Carol, cortegiilor funerare li s-a interzis traversarea acelui teren.
