Una din puținele fotografii cu Scăricica văzută de sus în jos – și casele din vale, la rîndul lor pozate mai rar. Etajul cu lumina aprinsă se găsea în Puțu cu apă rece nr. 50; cum ora pare să fie cu puțin înainte de apusul soarelui, iar felinarul încă nu s-a aprins, putem presupune că îndărătul geamului trăia un cititor inveterat (într-o epocă fără smartphone și tablete). Sau în 1983 se făcea deja economie la lumina stradală ?
P.S. Aproape de capătul străzii ne-o putem imagina pe colega noastră, Ioana Marinescu, cu toate că pe vremea aceea era ceva mai scundă decît personajul din imagine.
(foto: Andrei Pandele)
