Când piatra şi lemnul ne povestesc Istoria
“Suntem morminte vii ale străbunilor” așa cum susținea poetul-filosof Lucian Blaga. Suntem conștienți de responsabilitatea care ne revine, nouă și generațiilor viitoare, de a ne cunoaște rădăcinile, de a conștinetiza importanța valorilor naționale, indiferent de natura lor, de a ni le asuma și, mai ales, de a le conserva și de a le face cunoscute astfel urmașilor, pentru că fără trecut viitorul este asemenea unui copac fără rădăcini.
Mânăstirea Cobia se află în comuna omonimă din județul Dâmbovița și este unică în contextul monumentelor existente, prin decorația exteriorului, nemaiîntâlnită în arhitectura noastră, cărămida smălțuită în trei culori conferindu-i statutul de monument unic în arhitectura medievală românească.
Arhitectura şi patrimoniul construit românesc
De asemenea, vechimea acesteia, faptul că de acest monument sunt legate numeroase evenimente istorice naționale cum ar fi Bătălia de la Călugăreni, în urma căreia, victimele au fost aduse și îngropate aici (satul primind numele Călugăreni), ca și faptul că drept recunoștință una dintre personalitățile istorice marcante ale trecutului nostru, Mihai Viteazul, dăruiește acestui lăcaș de cult un superb clopot de aur care se pare că a fost confiscat de nemți în timpul Primului Război Mondial, îi conferă Mânăstirii Cobia statutul de monument de patrimoniu național care marchează în devenirea noastră culturală, artistică, socială, un moment important, definind, prin preocupările culturale, prin tradițiile zonei, prin arhitectură, identitatea unui neam.
Faptul că anual marele istoric Nicolae Iorga petrecea în acest lăcaș de cult cel puțin trei săptămâni alături de studenți pentru a face practică și pentru a le face cunoscute valorile naționale, ceea ce definește spiritul național românesc, atestă valoarea incontestabilă a acestui monument.
Situată în partea de sud-vest a județului, pe drumul județean 702 E, comuna oferă vizitatorilor o salbă de bisericuțe din lemn (patru la număr), datate la sfârșitul veacului al XVIII-lea, cu dezvoltări planimetrice specifice arhitecturii religioase din lemn dâmbovițene, prin tratări arhitecturale originale, un adevarat regal pentru cunoscători.
Mânăstirea Cobia, lăcaș de rugăciune pentru călugări, a funcționat până la secularizarea averilor mănăstirești, când a devenit biserică de mir. Este situată la 7 kilometri nord-est de Găești și la 25 de kilometri sud-vest de orașul Târgoviște, în satul Mănăstire, pe șoseaua Găești – Târgoviște.
Mănăstirea poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolae și a fost construită între anii 1571-1572 de Badea Bolosin Stolnicul, sub domnia lui Io Alexandru Voievod. Biserica, transformată în nenumarate rânduri, este tot ce a mai rămas din vechea Mânăstire Cobia. După anul 1680, biserica a fost reparată de Pârvu Cantacuzino.
Prin săpăturile arheologice, au fost descoperite fundațiile vechiului turn, contemporan bisericii (1571), precum și urmele vechiului zid de incintă. Au mai apărut, și urmele unor locuințe de suprafață din secolul al XVI-lea, toate fiind dovezi incontestabile ale unor forme de cultură și civilizatie foarte vechi, atestând preocupările artistice, tradițiile, valorile și spiritualitatea acestui neam.Exteriorul bisericii posedă o decorație unică în arhitectura noastră: paramentul este alcătuit numai din cărămidă smălțuită – verde, ocru, sienna. Fațada bisericii este decorată cu firide ce se intind pe toata înălțimea sa și sunt terminate în arc de cerc, cu archivoltele marcate de un șir de cărămizi.
Clopotnița este zidită pe ruinele fostei clopotnițe și este foarte veche, datând din veacul al XVII-lea. Biserica de la Mânăstirea Cobia definește clar o fază importantă în dezvoltarea arhitecturii din Țara Românească, având reale calități artistice. În cadrul mânăstirii se desfășoară, mai nou, Festivalului Internațional de Toacă devenit din ce în ce mai cunoscut și mai atractiv pentru copii și tineri.
Considerăm că rolul patrimoniului românesc în consolidarea identității europene este fundamental, deoarece suntem parte componentă a acestei Europe care promovează valori comune statelor membre, o Europă definită de unitate în diversitate, adică de o frumusețe și de valori deosebite prin unicitate.
Grosu Iaşciuc Milena, clasa a IX a, Liceul teoretic “Little London”, Voluntari, Ilfov, profesor coordinator: Rădulescu Maria Melania
