Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale”, situat pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 2, la kilometrul zero al Capitalei, este una dintre cele mai prestigioase instituţii teatrale din România, cu o veche şi solidă tradiţie culturală.
Cu o istorie de peste 160 de ani, Teatrul Naţional din Bucureşti şi-a desfăşurat activitatea în clădirea în stil baroc de pe Calea Victoriei, aflată în imediata vecinătate a Palatului Telefoanelor, pe locul unde astăzi se înalţă Hotelul Novotel. Inaugurarea solemnă a avut loc la 31 decembrie 1852, sub numele de Teatrul cel Mare, iar din 1875, a devenit Teatrul Naţional din Bucureşti. Prin proporţiile şi amenajările interioare era, la acea dată, al treilea din Europa, potrivit lucrării ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
Clădirea de pe Calea Victoriei a fost distrusă într-un bombardament de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, potrivit istoricului prezentat pe pagina TNB. Teatrul a continuat să funcţioneze în sălile actualelor teatre Ion Creangă, Odeon şi Teatrul Mic, dar şi la Cercul Militar şi în sălile de festivităţi ale liceelor Sfântul Sava şi Matei Basarab.
La 20 decembrie 1973, a fost inaugurată noua clădire a Teatrului Naţional, la Sala Mare, cu spectacolul ”Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea şi cu ”Simfonia patetică” de Aurel Baranga. Sala Mică (Studio) a fost inaugurată la 30 aprilie 1974, cu piesele ”Năpasta” şi ”Conul Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale, spectacol-coupé în regia lui Ion Cojar, iar la 1 octombrie 1975 s-a deschis Sala Atelier, cu drama ”Capul” de Mihnea Gheorghiu, regia Letiţia Popa.
Foto nr. 1: Teatrul Naţional ‘I.L. Caragiale’ din Bucureşti (2019) / RADU TUTA / AGERPRES FOTO
Foto nr. 2: Piaţa Universităţii şi clădirea Teatrului Naţional Bucureşti (1989) / TRAIAN PROSAN / Arhiva istorică AGERPRES
Clădirea a fost ridicată după planurile de construcţie (1964-1973) semnate de arhitecţii Horia Marcu, Romeo Belea şi Nicolae Cucu, iar structura de rezistenţă de inginerul Alexandru Cişmigiu. Arhitectura clădirii se înscria în modernismul anilor ’60. Sala Mare avea 920 de locuri şi dispunea de o scenă amplă cu portal variabil. Sala Mică a fost concepută în aşa fel încât se preta la transformări după genul spectacolului prezentat: italian, elisabetan şi tip arenă (cu spectatori de jur împrejur); în funcţie de aceste variante, ea putea primi 539, 455 şi 598 de spectatori, potrivit volumului ”Bucureşti, ghid turistic” (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980).
În momentul inaugurării, faţada clădirii nu era finalizată la exterior, notează www.tnb.ro. Forma de ”pălărie” care i-a devenit simbol ar fi trezit nemulţumiri în rândul conducerii de atunci. Un incendiu, în luna august 1978, a distrus Sala Mare, determinând suspendarea spectacolelor pe o perioadă de câţiva ani. Proiectul pentru refacerea Sălii Mari, realizat între 1983 şi 1986, a adus schimbări importante ansamblului: modificarea arhitecturală şi structurală a Sălii Mari (numărul de locuri a crescut de la 920 la 1.155) şi schimbarea faţadei corpului principal prin amplasarea unui ecran de arce în faţa copertinei de la intrarea principală. Tot cu această ocazie s-a construit Sala Amfiteatru. Sala Mare a fost redată activităţii teatrale în 1986.
Foto nr. 1: Teatrul Naţional ‘I.L. Caragiale’ din Capitală (2019) / SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
Foto nr. 2: Clădirea Teatrului Naţional Bucureşti (1989) / SORIN LUPSA / Arhiva istorică AGERPRES
În perioada 15 martie 2011-11 aprilie 2015, clădirea Teatrului Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti a fost supusă unui amplu proces de reconstrucţie, reabilitare şi modernizare. Prima dintre sălile nou construite, Sala Mică, a fost inaugurată la 9 octombrie 2012. A urmat Sala Media, la 16 decembrie 2012. În 2013, la 4 octombrie, a avut loc inaugurarea Sălii Pictura, cea de-a treia sală nouă, amplasată pe locul fostului Atelier de pictură. Sala Studio s-a redeschis la 11 octombrie 2013, marcând revenirea acestei săli cu dotări sceno-tehnice speciale în circuitul teatral. La 3 noiembrie 2013, Sala Atelier, refăcută şi îmbogăţită cu un balcon, a reintrat şi ea în circuitul de spectacole, potrivit http://main.radioromaniacultural.ro/.
La 18 aprilie 2015, premiera spectacolului ”Înşir’te mărgărite” după Victor Eftimiu, în regia lui Dan Puric, a marcat inaugurarea noii Săli Mari, integral refăcută şi redimensionată, dar şi încheierea lucrărilor de reabilitare şi deschiderea în totalitate a TNB pentru public. Teatrul Naţional din Bucureşti a devenit un complex cultural modern, comparabil cu marile centre culturale europene şi mondiale. AGERPRES/
