Vicenţiu Ţăranu a trăit pe propria piele evoluţia Operei Comice pentru Copii, de 20 de ani cântă pe scena operei şi poartă în suflet istoria acesteia. Am stat la poveşti şi am descoperit un om pasionat de ceea ce face, care îşi împărtăşeşte şi retrăieşte în acelaşi timp toate experienţele sale.
Vă mai amintiţi când aţi urcat prima dată pe scenă?
Eram copil, de mic am cochetat cu muzica. Iniţial, am început studiul la chitară, era un val pe atunci cu Cenaclu Flacăra condus de Adrian Păunescu, unde am cântat în câteva spectacole. Am ales muzica şi într-un viitor nu foarte îndepărtat m-a ajutat alegerea făcută. După perioda în care am satisfăcut stagiul militar, am lucrat la ansamblu artistic al armatei, pot spune că acolo am pășit cu adevărat pe scenă cu muzica clasică. În anul 1988 am început să fac parte din corala bărbătească a armatei – corul ansamblului Doina, vestit pe vremea aia. Era un cor din care făceau parte doar artişti desăvârşiţi, cu voci uimitoare. Pe urmă au urmat vreo trei ani în care m-am pregătit şi am intrat la Conservator. Pot spune că am avut şi noroc, când eram student în anul IV au avut loc audiţii la Opera Naţională din Bucureşti, pe care le-am câştigat, a fost trenul vieţii mele şi cea mai mare satisfacţie – fiind încă student să păşesc pe scena Operei Naţionale. Legat de Opera Comică pentru Copii, primul spectacol pe care l-am avut aici a fost acum vreo 20 de ani. Cu paşi mici, dar siguri am reuşit tot ce mi-am propus.
Pe parcusul a celor 20 de ani, cum a evoluat în ochii dumneavostră Opera Comică pentru Copii?
Opera Comică pentru Copii a evoluat de la an la an. Prima dată directorul Operei a fost doamna Smaranda Oţeanu-Bunea, care a întreprins multe turnee în străinătate şi a început primele schimbări de modernizare. De când a venit ca director doamna Felicia Filip, cu care am avut şi onoarea să cânt în nenumărate spectacole, opera a luat un avânt, s-a dezvolat din punct de vedere tehnic, s-au făcut investiţii masive, s-au înfiinţat colective, şi este minunat! Mă bucur de fiecare dată că reuşim să sădim câte o sămânţă în sufletul fiecărui copil. Un alt lucru important, este că noi formăm publicul, tinerii de 20-25 de ani, care se duc la Opera Naţională, sunt absolut sigur că au păşit înainte pragul Operei Comice pentru Copii.
În toţi aceşti ani aţi avut momente de cotitură, în care v-aţi gândit să renunţaţi?
Nu, niciodată. Ideea e că nu mi-am implementat de mic idealuri, totul a venit natural, pe măsură ce am crescut viaţa m-a dus acolo unde mi-a fost locul. Nu am avut eşecuri, chiar am fost norocos şi privilegiat. Îmi place ceea ce fac şi îi mulţumesc Lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că m-a înzestrat cu acest talent. Nu spun niciodată că merg la serviciu, este o plăcere continuă şi aş dori tuturor să aibă acestă şansă – să facă ceea ce le place. Se spune că în viaţă când trece un tren pe lângă tine trebuie să te urci în el, asta am făcut. Mereu primesc provocări, chiar şi acum la vârsta pe care o am, ca să fiu prim-solist trebuie să mă autodepăşesc mereu şi să adaug câte o cărămidă la fiecare spectacol, pentru că fiecare ieşire pe scenă este o provocare.
Ce sfaturi aveţi pentru tânăra generaţie?
Dacă au un vis şi îşi doresc o carieră scenică să nu renunţe niciodată! De exemplu, la Opera Comică pentru Copii, am colegi foarte tineri şi mă bucur că pe mulţi dintre ei am putut să îi ajut, chiar şi cu un sfat. Artiştii de aici nu pot să ,,umble” cu jumătăţi de măsură, pentru că ne adresăm celui mai exigent public, cel format din copii. Nu ai cum să păcăleşti copiii, ei interacţionează şi reacţionează în timpul spectacolului.
Se poate atinge perfecţiunea în interpretarea muzicală?
Tindem spre perfecţiune. E greu de atins, după părerea mea, Dumnezeu este perfecţiunea. Trebuie să ai întotdeauna un targhet, să te concentrezi să dai ce este mai bun din tine atunci când eşti pe scenă, iar asta poţi să faci doar printr-o muncă asiduă.
A avut loc premiera spectolului ,,Motanul Încălţat”, în care intepretaţi rolul Robului, cum aţi imaginat acest personaj?
Robul este un personaj foarte simpatic. Apare abia în Tabloul III, întemniţat, şi udă cu lacrimile lui coroana împăratului, mai apoi apare Motanul, iar l-a îndrumuarea acestuia, robul rupe lanţurile şi împreună cu cei patru slujitori îl ajută pe Motan pe parcursul operei să îşi realizeze toate planurile. Este foarte simpatic, am avut plăcerea să interpretez acest rol şi la Opera Naţională din Bucureşti, chiar sub bagheta maestrului Cornel Trăilescu. Cred că este cea mai frumoasă operă pentru copii. Mă bucur că am avut iar ocazia să colaborez cu maestrul Cristian Mihăilescu, regizorul spectacolului, cu care am colaborat foarte mult de-a lungul carierei mele artistice.
Interviu realizat de Andrada Popa
Foto Facebook Opera Comică pentru Copii
