Sala teatrului ,,Tamási Áron’’ din Sf Gheorghe a devenit neîncăpătoare la sfârșitul săptămânii pentru cei care au venit la spectacolul Operei Comice pentru Copii, ,,Onix și Barton’’’, în regia Anei Crăciun – Lambru. Interesant este că regizoarea este cea care a scris scenariul, iar lucrul acesta se simte în montarea ei.
Este un spectacol cu un mesaj foarte puternic, iar publicul din Sf. Gheorghe, cel mai special public din care am făcut parte, un public educat, a înțeles subtextul. Mă bucur să văd că un orășel micuț, are onoarea de a avea copii care știu să aprecieze un act artistic și să îl respecte.
În acest fel, Onix și Barton s-au plimbat prin Sf. Gheorghe. Au fost foarte bucuroși când au văzut în oraș afiș cu spectacolul lor de la OCC, care a făcut parte din programul săptămânii culturale a orașului. Ediția a 27-a a zilelor Sfântu Gheorghe a cuprins peste 80 de evenimente de teatru, teatru de păpuşi, expoziţii și concerte. O adevărată sărbătoare!
Timpul a trecut foarte repede și a venit vremea spectacolului. Când intrai în sală, cortina fiind deschisă, te izbeai de un decor rece, care lasă fiecăruia prilejul de a-și imagina propria poveste. Scena teatrului s-a transformat în Calea Giulești nr. 17, bloc G7, scara 3. Decorul creat din materiale reciclabile se dovedește pe parcursul spectacolul a fi foarte funcționabil: cutiile devin clădiri, scaune; băncile devin cuști pentru animale. Imediat după primul gong, copilașii acompaniați de părinți și bunici, au făcut ochișorii mari dintr-o dată.
Spectacolul se desfășoară în două ipostaze : teatrul de păpuși și teatrul dramatic. Emoția, sensibilitatea, empatia, devotamentul, iubirea, tristețea și bucuria sunt reunite inteligent într-o montare inedită, ce se adresează deopotrivă copiilor și adulților.
Spectacolul începe brusc cu o atmosferă de cartier, o gașcă de copii: Alex, Denis și Mara se joacă în fața blocului. Mama îi strigă de la geam (ca să audă tot cartierul) și îi roagă să își ducă jucăriile la ghena de gunoi: ,,Nu mai ești copil!’’. Personajele au o vârstă fragedă, se află cu un picior în copilărie și cu altul în adolescență. În scenă mai apare o fetiță, Lori, de aceași vârstă cu ei, care fuge de acasă, doar pentru a-și vizita bunicii. Apariția acesteia declanșează acțiunea spectacolului. Iar spațiul ,,găzduiește’’ intersecția a două lumi: lumea oamenilor și lumea animalelor. Ambele se confruntă cu aceleași probleme: familia, prietenia, iubirea, singurătatea, frica. Povestea animăluțelor este spusă cu ajutorul păpușilor mânuite de cei patru copii. Alex îi dă viață lui Barton, Lori devine Onix, iar Denis și Mara sunt Mix și Max. Este interesantă postura actorilor, care au reprezentație dublă: personajele – reprezentate de copii și mânuitori de personaje – animăluțele. Actorii au delimitat corect cele doua ipostaze. La schimbare de scenă sau răsturnare de plan decorul se schimbă, în tot acest timp pe peretele blocului erau proiectate (asemănător cu teatrul de umbre) gândurile și dorințele animăluțelor.
Onix o pisică răsfățată s-a pierdut de stăpânii săi in timpul războiului și încerca să își găsească familia cu ajutorul unui câine vagabond, Barton și a doi papagali – Mix și Max. Cei patru prieteni pleacă în aventură în orașul aglomerat, învață lecții importante, reușesc să își învingă frici și să aprecieze ceea ce au, mai ales prietenia. Animăluțele visează sa ajunga în ,,Paradisul Animalelor’’, unde toate animalele sunt ,,scoase din cutie’’. Adevărul este că fericirea din ,,Paradisul animalelor’’ este doar o aparență, le este dor de habitatul natural, de zgomotul naturii, pe care îl pot auzi doar la ,,Radio Savana’’, care din când în când pierde frecvența. Cumva, acesta situație este prezentă și în viața noastră, de zi cu zi. Ne dorim întotdeauna mai mult și uitam sa ne bucurăm de ce avem. În peripeția lor, vorba aia ,,tot răul spre bine’’ este valabilă. Aceștia sunt prinși de un hingher și astfel, Onix își găsește stăpânii pierduți din cauza războiului pe Alex și Denis, care ii adoptă pe toți patru.
Pe tot parcursul spectacolului au fost strecurate momente muzicale, chiar și de Rap și Beatbox. Trebuie menționat că acestă montare poate fi realizată doar cu actori compleți: au cântat, au dansat, au jucat și au mânuit păpuși. Fiind un spectacol pentru copii, au fost înserate jocuri de cuvinte și rime, ușor de reținut, care îți rămâneau în minte ceva timp.
Așa cum am zis, OCC educă. Sunt multe învățături pe care copiii le acceptă mult mai ușor și le asimilează mult mai rapid dintr-un astfel de spectacol.
Seara târziu, Onix și Barton și-au continuat aventura în Sf. Gheorghe, iar de dimineață au plecat acasă, la Opera Comică pentru Copii din București.
Regia- Ana Crăciun-Lambru
Muzica – Damian Vlad
Scenografie decor – Iulia Gherghescu
Scenografie Costume – Ioana Simion
Consultant Regie – Ioana Petre
Scenariu Original – Ioana Petre și Ana Crăciun-Lambru
Distribuție (în ordine alfabetică):
Alex / Barton – Ciprian Chiricheș
Lori / Onix – Lavinia Pop Coman
Denis / Mix – Ana Cucuta
Mara / Max – Victoria Radu
Articol realizat de Andrada Popa
Foto Facebook Opera Comică pentru Copii
