De-un an jumate a răsărit o organizare de șantier în fața Ateneului – una din cele mai frumoase, reprezentative și căutate clădiri ale Capitalei noastre.
Dă bine-n poză, ce să zic!
Nu-nțeleg ce se petrece-n șantierul ăsta și de ce s-a încropit taman aicea. Strada din stînga e o fundătură folosită pe post de parcare pentru parcagii…
… o fi fost, oare, chiar așa de peste mînă să se puie troacele muncitorilor acolo?
Nu-nțeleg de ce ține atîta șantierul: în tot acest timp se pot face, construi, renova un număr uriaș de lucruri: aici totul trenează.
Așadar să ne-nțelegem: cine vrea să fac-o poză frumoasă cu Ateneul primește drept premiu și-o poză urîtă cu șantierul, pe lîngă cea cu coșmelia cretină a paznicului, de-afară.
Da’ nu contează la noi chestii de-astea, mărunte…
… legate de bun-simț și civilizație.
