Ne-am gândit și am determinat trei chestii recurente adânc înrădăcinate în tradiția citadină și mentalul colectiv contemporan: cearșafurile-gigant publicitare care acoperă clădirile, cabinele de paznic (unele cu barieră inclusă) și tarabele/chioșcurile (de tot felul).
Ah, și ca bonus, gândacii ăia plați și urât mirositori care ne invadează pentru că autoritățile locale nu-s în stare să dea cu pesticide și e mai rău în 2018 decât în 2008.
Ce altceva ar mai fi reprezentativ pentru Bucureștiul de acum?
