… şi-n general de orice mijloc de transport în comun. Vi se pare cumva că sînt prea rare şi – mai ales, prost amplasate? Aşa şi e.
Dăm vina pe trafic pentru amplasarea staţiilor – zicem că nu putem pune autobuzele să oprească lîngă trecerile de pietoni, lîngă gurile de metrou şi aşa mai departe – însă nu-i adevărat; putem foarte bine să facem staţiile acolo unde au oamenii nevoie de ele.
Dacă faci o staţie lîngă trecerea de pietoni, atunci călătorii vor trece pe trecerea de pietoni; dacă faci staţia la 100 de metri depărtare de trecere, atunci călătorii vor traversa pe unde au ei chef.
Legăturile între mijloacele de transport sînt importante: dacă tu faci staţia de autobuz înainte de intersecţie şi staţia de tramvai după intersecţie, îţi baţi joc de oameni. Şi aţi văzut că, de zece ani încoace, tendinţa e ca staţiiile de tramvai să fie mutate după intersecţii!
Trebuie să fie staţiile mai dese? Da. Nu-nseamnă că va creşte durata unei curse, pentru că sînt soluţii civilizate: linii normale, linii rapide, linii barat. Un exemplu teoretic: o linie normală poate fi 110, care opreşte în toate staţiile. În orele de vîrf este dublată de linia barat 210, care merge pe segmentul cel mai aglomerat de traseu. Linia rapidă 310 are acelaşi traseu ca linia simplă 110, dar opreşte doar în staţiile importante.
Poţi cîştiga timp dacă reglezi şi fluxurile de călători în mijlocul de transport. Oamenii sînt obişnuiţi să coboare prin faţă, însă uşa din faţă se deschide, în general, doar pe jumătate; este o cutumă şi un drept obţinut prin greva din 1999 ca şoferii să poată avea cabină închisă, chiar dacă asta-nseamnă că blocheaza jumătate de uşă!
E mai bine dacă fluxul călătorilor este din faţă înspre spate? Nu ştiu – ştiu doar că, oricare-ar fi el, pe uşa de coborîre trebuie doar să se coboare, şi pe uşa de urcare trebuie doar să se urce.
Revin la staţiile noastre rare: sînt locuri în Bucureşti unde chiar ar trebui să fie staţie. Nu spuneţi: puteţi merge 200 de metri pe jos! – dacă nu sînteţi bătrîn, obosit, sau cu un bagaj greu.
