În a doua jumătate a anilor ’70, se lucra de zor la prima magistrală de metrou de Bucureşti, în lungul canalului Dâmboviţa.

În a doua jumătate a anilor ’70, se lucra de zor la prima magistrală de metrou de Bucureşti, în lungul canalului Dâmboviţa. Lucrările ajunseseră la podul Izvor, care fusese dărâmat între timp, urmând ca pe sub Splai şi traseele străzilor Izvor şi Uranus să apară staţia omonimă; se poate observa peretele din beton turnat.
Primul rând de imobile, de la „bulevard”, avea să dispară în următoarele luni, motivul invocat ar fi chiar construirea acestei magistrale. Excepţie a făcut blocul modernist de la Izvor 2, ce abia se vede în extremitatea stângă, care a fost demolat mai târziu. Dâmboviţa urma şi ea să primească o nouă înfăţişare, o decadă mai târziu.
În planul secund, dreapta, se zărea aripa nordică a Mănăstirii Mihai Vodă / Arhivelor Statului. Se pot identifica detaliile celor dou[ construcţii supravieţuitoare, translate: turla clopotniţei şi cea principală a bisericii.