Încă o sinucidere la metrou. Un tip de 25 de ani a coborât pe șine între stațiile Unirii 2 și Universitate. A fost lovit de un tren și a murit. A fost descoperit abia când a trecut următorul tren.
Câtă lume mai trebuie să se sinucidă la metrou pentru ca Metrorex să facă ceva preventiv? Paznicii ăia eșuați care patrulează prin vagoane sunt acolo să protejeze bunurile Metrorex, nimic pentru siguranța călătorilor.
În țări ceva mai evoluate la capitolul ăsta s-au luat măsuri. Poza e de la metroul din Paris, unde peroanele sunt separate de șine prin panouri transparente continue, ale căror uși se deschid concomitent cu cele ale trenului, când trenul e la peron. Altcumva, ușile panourilor sunt închise.
Cu ocazia tristă a sinuciderii tipului de 25 de ani la metrou ieri, am aflat de la oameni de bine, dealtfel buni cetățeni, că în opinia lor, sinucigașii:
– sunt proști care nu mai au chef de viață
– nu trebuie protejați
– sunt nebuni care fac orice să se omoare
– nu merită oboseala să fie adunați de pe jos după ce se sinucid
– sunt boi care aleg să facă asta pentru a pune la cale un show idiot
– creează probleme și fac alți oameni să sufere
– nu merită o șansă la viață
– nu trebuie opriți pentru că li se încalcă libertățile
– trebuie să dispară deoarece oricum e suprapopulată planeta
– sunt mai tembeli și selecția naturală își spune cuvântul
– trebuie lăsați să se omoare, să nu li se ia acest drept
– sunt nesimțiți care nu știu să cerșească atenție altcumva
– sunt cârnați egoiști și nimic altceva
– își merită soarta
Opiniile astea sunt o sinteză a reacțiilor unora la eveniment. Oameni ca noi, ca voi, care merg pe stradă, în metrou, poate au copii, joburi.
Sinuciderea e ceva foarte complex, presupune ca cineva să-și anuleze instinctul de conservare urmare a unei traume profunde. Nu există educație în sensul înțelegerii unei astfel de situații.
Oricum, opiniile radicale pe care le-am citat mai sus ar trebui să dea de gândit.
