sursa-Cartierul Evreiesc
Nava bisericii ar fi putut supravieţui binemersi şi astăzi, chiar pe amplasamentul său iniţial, dacă nu s-ar fi demolat şi zona din spatele blocurilor de pe noua stradă Sf. Vineri, la vest de Magazinul Junior (actual sediu al Tribunalului Municipiului Bucureşti). Azi, pe locul acesteia, a str. Măcin şi Sf. Nicolae Jigniţa se află clădirea Facultăţii de Ştiinţe Politice.
Lăcaş de cult prezent pe acest loc încă din sec. al XIV-lea, în mahalaua Popescului, prima biserică din zidărie a fost ridicată în sec. al XVI-lea, în locul celei din lemn. De-a lungul timpului, lăcaşul a fost distrus de flăcări, chiar şi nava din cărămidă a fost distrusă şi refăcută de două ori în sec. al XIX-lea. Elemente decorative pe faţadă au fost adăugate sau modificate, specific epocilor; în fotografie se pot observa decoraţiuni de inspiraţie barocă (frontonul cu volute de deasupra intrării), două brâuri neoclasice înfăşurau perimetral faţada, iar micul pridvor (intrarea acoperită) pare a fi adăugat, de asemena, într-o etapă târzie de sec. XIX. Turlele bisericii, din lemn, învelite cu tablă, sunt un alt semn al refacerilor de-a lungul vremii.
Pe Calea Văcăreşti, se aflau, la distanţă apropiată, două biserici cu hramul Sf. Nicolae: aceasta şi cea Dinsârbi. Denumirea de Jigniţa / Jitniţa a fost preluată de la Jicniţa Domnească (hambarul / grânarul domnesc), existent în preajmă până în sec. al XIX-lea.
Nava bisericii, măsurând în jur de 25 m lungime x 10 m lăţime x 25 m înălţime, a fost demolată între 18-23 iulie 1986. Dacă aveţi curiozitatea să redescoperiţi câteva elemente păstrate din această biserică, le puteţi găsi în Muzeul din curtea Bisericii Stavropoleos (pisania, spartă în timpul transportului, ancadramente de ferestre şi uşi, masa altarului), dar şi la Mănăstirea Căldăruşani şi alte biserici dimprejur (catapeteasma, cărţi, icoane).
foto: Dinu C. Giurescu
