1 Mai 1967 în București, pe b-dul George Coșbuc (tronson azi denumit Corneliu Coposu). Clădirile erau ornate cu steaguri ale Republicii Socialiste România (RSR) și ale Partidului Comunist Român (PCR). Perspectiva este spre Piața Sf. Vineri și se văd turlele bisericii cu același nume. Tot ce e pe dreapta a fost demolat în anii ’80, acolo sunt azi aripa Călărași a Magazinului Unirea, corpul-extensie cu magazinul Zara și Circul Foamei de la Sf. Vineri (în proces de transformare în mall).
În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în multe țări și a fost confiscată/reinterpretată politic de regimurile de extremă dreapta sau stânga. În România, de la Carol al II-lea la comuniști, Ziua Muncii a fost mereu sărbătorită prin prisma propagandei regimului. În prezent e serbată prin petreceri la mare sau la munte și grătare.
Așadar, e important de reținut că 1 Mai nu e o sărbătoare comunistă și ar fi o bună ocazie să se vorbească despre drepturile angajaților.
