După înfiinţarea primei Societăţi de Salvare din sud-estul Europei, în 1906, profesorului Nicolae Minovici a deschis şi primul spital de urgenţă pe Cheiul Dâmboviţei, mutat, după naţionalizare, în 1949 pe Calea Floreasca, unde funcţionează şi azi.
În comunism, înaintea demolărilor, la adresa Splaiul Independenţei nr. 19-21 (clădirea din dreapta), funcţiona Dispensarul Central Sportiv (Policlonica Sportivilor).
Cele două instituții au funcționat pe Splaiul Independenței, la nr. 15-17 și 19-21 (între străzile Mihai Vodă și Sapienței, pe un teren cu suprafața de 1.494mp). O clădire deservea spitalul (stânga, construcţie ridicată în stil neoromânesc, cu un parter destul de minimalist pentru anii ’20), alta fiind destinată Societății de Salvare (dreapta, o clădire ridicată înaintea Primului Război Mondial). Din 1941 aveau să
fie trecute în subordinea Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor
Sociale. În 1944, bombardamentele au afectat ambele clădiri, cea din stânga a fost distrusă irecuperabil, lăsând lotul liber până la sistematizarea din anii ’80. După 1944, instituțiile au fost mutate în clădirea fostului Sanatoriu „Dr. A. Antoniu” (str. Principele Ghica nr. 3, Şos. Kiseleff), rechiziționată și dată în folosință Ministerului Sănătății. În bombardament au dispărut și arhivele celor două instituții.
fotografie şi informaţii via Fundaţia Colegiului Medicilor din Municipiul Bucureşti
