Revin cu un nou articol legat de fotografiile realizate de Gjon Mili în București, în anul 1971 și pe care le puteți găsi la această adresă:
https://arhivadepresa.wordpress.com/2013/01/12/romania-anului-1971-in-fotografiile-lui-gjon-mili/
Marea majoritate a acestora au fost etichetate corect de către autor. Totuși, au existat câteva a căror identificare nu s-a putut efectua, una din ele aflându-se pe bulevardul 1 Mai, despre care am scris deja. Acum doresc să vă prezint un set de 3 imagini care, din păcate, au fost localizate greșit.
Iat-o pe prima din ele:
Eticheta fotografiei e următoarea – Str. Romulus camion Dacie miliție. Din ce se vede, avem o grămadă de lemne de foc descărcate pe carosabil, într-o zi de iarnă (știți cum se zice la noi – merge și așa). Strada nu are prea multe elemente care să permită o verificare iar poza e neclară.
A doua imagine, din același unghi:
Eticheta spune așa – Pe strada Romulus Warszawa și tv. Am tot încercat să-mi dau seama unde anume e făcută fotografia pe strada Romulus, întrucât îi cunoșteam traseul în mare parte, de mic copil. O primă ipoteză a fost – la intersecția cu strada Lucaci. Dar iată ce am găsit acolo:
Imobilul art-deco de pe colț nu corespundea deloc cu cel al lui Mili iar în plus, unghiurile străzilor din acea intersecție erau diferite. Pe urmă m-am gândit că ar putea fi la capătul străzii Romulus, colț cu Anton Pann. Blocul acela arată astfel:
În mod evident nu putea fi nici acolo, întrucât blocul nu are ferestre pe colț iar acesta nu e deloc teșit. Pe lângă asta, nu era spațiu suficient în stânga lui de unde să pozeze cineva, strada virând la stânga spre Maximilian Popper.
Deja aveam îndoieli că fotografia e de pe Romulus. Iată că se întâmplă și la case mai mari! În fine, vă prezint și a treia imagine:
Pe etichetă scrie – Volgi. Detaliul pe care l-am remarcat a fost că unul din acele autoturisme venea de pe strada secundară, aflată în unghi față de cea cu lemnele. Nu mă ”prindeam” de loc unde ar putea fi intersecția. Pe urmă, mi-am amintit o remarcă a lui Dan Roșca – imobilele masive și înalte sunt la 2 pași de centru, nu în zone semi-periferice.
Mă tot frământam unde anume în centru ar trebui să fie și deodată mi-am amintit de clădirea masivă de pe Hristo Botev, colț cu Calea Moșilor, care semăna puțin în partea de jos cu ce se vedea în poza noastră. De pe Google Street am obținut următoarea captură:
Nu era nici acolo, din păcate. Imobilul negru avea o ușă pe colț, în loc de fereastră, cum căutam eu. Iată-l văzut mai de aproape, din dreptul străzii Ivo Andric (foto Eugen Simion):
Tot plimbându-mă pe Harta București Online, care permite vederea la 45º din satelit, destul de aproape de bulevardul Hristo Botev am observat o intersecție care semăna bine cu cea din poza lui Mili. Și blocul de pe colț semăna, așa că am decis să ”aterizez”. Deschizând din nou Google Street, am găsit următoarea imagine:
Aici corespondența era aproape perfectă. Lipsea doar gardul de beton din dreapta, demolat pentru a pune în valoare spațiul împrejmuit, în vederea cine știe cărei construcții ulterioare. Căsuța albă era la locul ei, iar strada care trecea prin fața ei se numește, culmea, Ivo Andric. Fusesem la o aruncătură de băț distanță cu presupunerea mea!
Locația pe care o căutam cu înverșunare era strada Colței. În stânga avea o deschidere către strada Dimitrie Bolintineanu și care nu era o arteră de circulație propriu-zisă.
Așadar, după 45 de ani s-a făcut lumină în această chestiune, iar strada Romulus a fost eliminată din ecuație. Între timp, cetățeanul și-a luat lemnele de pe carosabil și le-a băgat în curte (nu mai erau), așa că se poate circula fără probleme pe acolo.
