Biserica Sf. Elefterie-Nou de pe malul Dâmboviței, zona Operă/Cotroceni, e unul dintre lăcașurile de cult care a durat cel mai mult să fie finalizat.
Lucrările au început în 1935, au fost întrerupte în 1940 (zidurile, turlele, acoperișul erau ridicate, exteriorul arăta în mare ca acum), au fost sistate în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și au continuat treptat după, până în 1971, când edificiul a fost finalizat. La cutremurul din 1977, turla mare a suferit fisuri și a fost consolidată ulterior. Da, în timpul regimului comunist ateu.
Striațiile din cărămidă aparentă de pe fațadă fac biserica asta cu atât mai interesantă.
