de Constantin Gheorghe
Mizerabil oraș, Bucureștii! Delirant! Hidos! Fiecare face ce vrea, cum vrea, cum îl taie capul. Se construiește haotic, fără niciun Dumnezeu, fără nicio legătură cu zona. Fațade reparate pe doi bani, case părăsite, și un potop de cârciumi, răsărite pe unde nici nu te-ai gândi. Chiar așa: om avea atâția bețivi, câte cârciumi sunt? Gunoaie, moloz, morman de peturi și de sticle, hârtii, pungi de plastic. Lucrări în stradă, noroi, muncitori care se mișcă de parcă ar fi întorși cu cheia, haotic, mecanic, fără chef și fără țintă. Un trafic dement, în care nu se respectă nicio lege. Un oraș scăpat din mână, cu administratori ce nu mai iau nicio decizie, și pentru că orice viziune ai avea, orice plan ai propune, te calcă în picioare ”societatea civilă”, niște neterminați, care n-au făcut nimic în viața lor, nu știu ce înseamnă să răspunzi pentru viața atâtor oameni.
