scris de Ando
Strada Xenopol nu cred că are 200 de metri. Făcând legătura între piaţa Cantacuzino şi strada Dionisie Lupu, este practic, una din laturile triunghiului în care se înscrie Grădina Icoanei.
Zilele trecute, trecând pe acolo, mă uitam cu melancolie la ce a rămas din magazinul Albinar. Prin anii ’94 -’95, lucram la o firmă de prin apropiere şi l-am frecventat cu zel şi plăcere pentru bomboanele cu miere dar şi pentru imaginea, acum reală, de… prăvălie şi de negustor, imagine pe care doar mi-o închipuiam, până atunci, fie din diverse lecturi, fie din ce mai povesteau ăi bătrâni.
Şi abia acum, am remarcat că strada Xenopol este încă pavată cu piatră cubică, de aia veche, lucioasă de la frecuşul cu cauciurile maşinilor, dar încă bine îmbinată: pentru că acum mai puțin de zece ani strada a fost refăcută complet, iar piatra întoarsă pe altă fațetă, mai puțin tocită…
Cred că deja este o raritate în Bucureşti. La doi paşi distanţă, mai e un petec de caldarâm în jurul fântânii din Piaţa Spaniei, dar ăsta deja are multe denivelări şi chiar pietre lipsă.
In rest, cel puţin eu ştiu că piatră cubică mai este pe aleile dealului Mitropoliei…
Iar pe Poenaru Bordea, strada din spatele blocului Gioconda, piatra cubică a dispărut mai-an…
Bine, ar mai fi şi aleile laterale ale bulevardului Aviatorilor, dar acestea nu mai au pavajul iniţial, fiind “repietruite” destul de recent.
Dacă ar fi după mine, aş lăsa, în continuare, strada Xenopol cu piatră cubică, ea nefiind nici în zilele lucrătoare sub presiunea unui trafic nemaipomenit.
