România, ca stat modern, a apărut odată cu Unirea Principatelor, în 1859. Avem deci 157 de ani și, dacă lucrurile rămân așa, ne mai rămâne cam tot atât, după aia ultimul stinge lumina. Cum nimeni nu știe ce se va întâmpla peste 50 sau 100 de ani, tot ce putem face e să numărăm, și stăm tare prost. Populația țării a scăzut cu 110.000 de oameni în 2015 – nu contează emigrația, e vorba despre dispariții fizice – pentru că pe la noi media copiilor născuți e de 185 la mie, în vreme ce decesele ajung la 260,7 la mie.
Așa că, nu e deloc de mirare că populația țării era în ianuarie 2016 de 19,76 milioane, în scădere cu 110.000 de oameni față de ianuarie 2015, conform unei statistici a Eurostat. Suntem, prin urmare, în primejdie să dispărem ca nație în vreo 180 de ani, ca cifre seci, dar pe măsură ce trece timpul, populația îmbătrânește, crește numărul de decese și scade cel al nașterilor, deci intervalul se va diminua și el.
N-ar fi deloc exclus să fim, de fapt, la jumătatea vieții ca stat.
Asta în vreme ce țări cu media de vârstă a populației mai mare decât cea din România, precum Germania, Suedia, Austria, Danemarca sau Belgia, au populație în creștere datorită emigrației masive. Poate, după cum zic unii, își pierd identitatea (în caz că asimilarea nu reușește, iar ultimele evenimente indică o reușită doar parțială), dar au certitudinea că vor fi aici.
Noi, neatractivi pentru emigranți din cauza sărăciei – deși majoritatea dintre ei provin din țări mult mai sărace și mai întârziate – dar și mânați în luptă de un fals puritanism, avem spor natural negativ și chiar dacă o analiză din 2011 a The Economist indica anul 3100 ca cel în care dispare ultimul român, ei bine, lucrurile ar putea fi mult mai rapide. Statisticile Eurostat, folosite în analiza publicației britanice, indicau o populație de 19,857 milioane de oameni în România, în 2035, or noi deja am scăzut sub acest număr în 2016.
Chit că există o doză serioasă de empirism în astfel de analize, n-ar fi deloc exclus ca prin 2150-2200 să dispărem de pe fața pământului, pentru că pe aici se moare pe capete, iar cei plecați vor fi asimilați de popoarele în mijlocul cărora trăiesc.
Dezastrul nu e doar demografic
Pentru că de la el problemele se extind în sistemul de pensii, care deja are un deficit de circa 4,5 miliarde de euro și se va prăbuși în câțiva ani, poate 5, poate 10, poate 15, dacă se continuă aceleași politici, în piața muncii incapabilă să mai găsească candidați pentru joburile oferite de diverse companii și, până la urmă, în întregul buget din cauza scăderii numărului de contribuabili.
Economia va suferi și ea din cauza scăderii consumului determinat de reducerea și îmbătrânirea populației, iar efectele negative în venituri vor alunga din țară investitorii.
E, prin urmare, absolut necesar ca guvernul, guvernele care vin, să ia în calcul soluții de creștere a populației. Fie prin susținerea familiilor tinere să aibă copii, fie prin încurajarea emigranților, care dacă ar fi pregătiți ar fi și mai bine, pentru că deja lucrurile sunt foarte serioase, fiecare an care trece ne șterge încă puțin de pe harta lumii.
Nașteri versus decese în UE. Sursa: Eurostat
Momentan, suntem a 7-a țară europeană ca număr de locuitori, dar când am intrat în UE eram peste 20 de milioane. Acum ne apropiem de 19,5 milioane, pe cifrele actuale în 2018 vom fi acolo.
Și necazul e că măsuri trebuie luate rapid pentru că fenomenul depopulării nu e unul care se rezolvă în câteva luni sau câțiva ani, e o chestie care se întinde pe decenii și momentul în care e prea târziu nu e deloc departe.
sursa-http://www.businesscover.ro/
