Alina Dumitriu cu Robert Negoita la Theodor Pallady.București ·
O vecină trece pe lângă mine, fericită nevoie mare.
Ea: Am vorbit cu primarul 😀
Eu: Care primar?
Ea: Ăla în albastru, pe bicicletă 😀
Eu: Ce bine, că și eu vroiam să vorbesc cu primarul.
Eu: Ne-ați tăiat copacii!
Robert Negoita: Hai doamnă, mulți?
Eu: Faceți mișto de mine, acesta este scopul plimbării dumneavoastră? Destul de mulți, duzi, corcoduși, arbuști, gard viu. Măcar dacă îi scoteau cu rădăcini și nu îi tăiau, îi puteam replanta.
Robert Negoiță: Vă plac dumneavoastră duzii și mizeria pe care o fac?
Eu: Da, e verdeață. Și nu au fost tăiați numai duzi.
Robert Negoiță către echipă: Ați tăiat….?
Un pulifrici din echipă: Nu. Iar ăla trebuia tăiat de mult (arbustul).
Eu: De ce? Era tânăr, cu tulpina subțire, era superb. L-ați retezat.
Robert Negoiță & Co: Haideți doamnă…
Eu: A, nu mai sunteți la fel de receptiv precum în campanie. Noi nu vrem dale, vrem spațiu verde, pe care l-ați micșorat din nou, așa cum faceți cu fiecare intervenție.
Nici nu l-am lăsat bine că l-a și abordat un ale(r)gător, un sexagenar căruia i-am putut citi fericirea în ochi.
Later edit: Genul de întâlnire ”s-a întâlnit hoțul cu prostul”.
