Avem azi ocazia de-a urmări, cu ajutorul spicuirilor din ziarele „Scînteia” și „România Liberă” de după Război, creșterea cartierului Ferentari – mai bine zis, a „blocurilor roșii”.
Sărmană zonă, dacă-i să ne luăm după reportajele de-nceput de an ‘948. Fosta mahala – cică – a lăptarilor ducea lipsă de multe. Ziarele din aprilie începeau să bată șaua cu lucrările de prefacere a zonei.
… firește, e – și nu e – chiar așa. Războiul oprise multe din planurile Comunei de a ajunge cu civilizația și-aici; chiar și tramvaiul începuse a se trage. Nu locuiseră pe-aici numai neisprăviți. Pe vechea șosea Măgurele erau mici făbricuțe; la fel pe Calea Rahovei și chiar și pe Calea Ferentarilor însăși; ce să mai zici de zona Viilor?
Așa că „excursii” precum cea de mai jos, descrisă de „România Liberă” în aprilie ‘48, în prag de Întîi Mai, nu erau chiar așa de îngrozitoare. Aș zice că… la fel ca azi, numele Ferentarilor speria oamenii.
Dar puterea populară se așternuse, sănătos, pe treabă încă din ‘46. Urmau să se construiască nu numai celebrele 21 de „blocuri roșii”, dar și grădinița, școala, parcul și piața de la intersecția cu Pieptănarii și Bachus – și cinematograful. Clădirile vechii piețe și a sălii de cinema nu mai există azi. Grădinița se vede la stradă, cum mergi înspre Armistițiului.
Iar la 15 Octombrie intra-n funcțiune și tramvaiul 8 – care și azi cară-afară din cartier locuitorul Ferentariului.
Poate greșesc, dar linia – în construcție și pusă în funcțiune în timpul Războiului – se stricase rău: căzuseră niscaiva bombe pe-aici; așa-mi ziceau vecinii…
În ‘49 lucrurile prindeau viteză. Șantierul era tot mai mare și bine-cunoscut de tot orașul. Voluntari de la fabrici din cartier făceau curat. Fabrica „Manotehnica” (pomenită într-un material) e cunoscuta fabrică de pile, azi demolată – acum se ridică-n locul ei un „Kaufland”. „Vestitorul” era numele fabricii de telefoane de pe Rahova – „Electromagnetica” de azi. Se prea poate ca „VIA” să fie încă fosta mare întreprindere de drumuri și construcții, cu fabrica în Panduri. Despre fabrica „Aurel Vlaicu”, ce să zic? – nu știu; dar cu siguranță avea vreun profil textil, dacă se vorbește despre „tinerele muncitoare” angajate acolo. Nu puține unități de producție erau și-atunci în partea noastră de oraș.
Venea vara – și primele vești bune despre finalizarea primelor cinci blocuri; de ziua Eliberării urmau să se mute 138 de familii-n ele.
… ceea ce s-a și-ntîmplat. Iată și blocurile – frontul de la stradă.
… sfîrșitul de an, cu a doua aniversare a Republicii, era prilej de laudă. Blocurile creșteau; se înmulțeau.
În 1950 continuau să se dea-n funcțiune și-alte blocuri; așa că-n Iulie, „Scînteia” putea publica un material de laudă foarte tipic.
… s-au construit și s-au tot construit încă doi ani; și-n prag de Zi a Muncii ‘52 se mai inaugurau blocuri.
… așa că, pe bună dreptate, în preajma aniversării Revoluției din Octombrie (în Noiembrie, desigur), tot „Scînteia” era îndrituită să publice o așa comparație „vechi și nou”.
