Mai răsfoim înc-o carte de telefon bucureșteană, căutînd să ne facem o părere despre viața orașului, așa cum reiese ea din reclamele publicate – dintre care am ales 50. Lista abonaților la serviciul telefonic este cea din anul 1966 – de-acum patru decenii.
S-ar putea să vi se pară burgheze, reclamele astea; și așa și e – ca orice reclamă, ca orice îndemn la consum, se adresau păturii sociale care avea; și-n acei ani, cine avea telefon, avea și un pic de cheag și era aplecat spre un oarecare confort: așa mergea treaba pe-atunci: societatea se-mburghezea ușor – diferențele față de cincinalul precedent erau chiar uriașe.
Serviciile către populație luau partea leului. Cooperative diverse – de la îmbrăcăminte la mutarea mobilei și de la acordat piane la radioficare.
Numele le erau, firește, sugestive – Străduința, Avîntul, Sîrguința, Sporul…
Cofetăriile, restaurantele, barurile și hotelurile nu mai știau cum să-mbie oamenii să le calce pragul.
Magazinele universale se-nmulțiseră și străluceau.
Ne asiguram la ADAS și strîngeam un bănuț în plus colectînd fierul vechi.
Paginile care trebuiau umplute aveau, firește, reclame la serviciile P.T.T.
