Strada Braziliei începe din Iancu de Hunedoara, șosea care s-a numit și Ilie Pintilie, și Bonaparte.
Să privim, înainte de toate, un pic mai mult la hărțile vechi – urmărind evoluția locului.
… prima hartă-i de la 1900; a doua înfățișează planul cadastral din ‘911; a treia și-a patra din anii ‘20 – și ultima cu zece ani mai tîrziu; aceștia-s și anii în care zona căpătase și forma ei finală.
Acum o sută de ani reperele locului păreau a fi Moara Stancovici și așa-numita Fabrică de frînghii. Almanachul Argus, de la mijlocul anilor ‘20 zice de „Țesătoria mecanică și frîngherie fostă Drăghiceanu”, dar și-n ghidul, și-n cartea de telefon de peste zece ani tot de acel Drăghiceanu se vorbea.
Fabrica era menționată – ani mai tîrziu, după Naționalizare – în cartea de telefon din ‘58.
„Industria de țesături technica textilă” se chema și adresa era, de-acum, pe Finlanda, la 11 bis. Fabrica, însă, a intrat în memoria recentă a locului sub numele de „Suveica”; de ce? – nu știu. A dispărut – anii 2000 au adus, în loc, un complex imobiliar numit „Washington Residence”.
Primăria ține zona, în nomenclatorul ei, sub numele de „Parcelarea țesătoria mecanică”.
Revenind la strada Braziliei, vedem că are două părți – două zone distincte; două parcelări, cum s-ar zice. Prima-i „Parcelarea Edilitatea” și se-oprește înainte de intersecția cu strada Washington – pînă-n micile scuaruri gemene de fiecare parte-a străzii; a doua se cheamă „Parcelarea Societății pentru Locuințe Eftine” și ține-nspre străzile Bruxelles și Lisabona; aceasta e cea despre care ne-a scris Laura.
Ambele-s contemporane, în apariția lor interbelică.
E-o diferență mare între ele; „Edilitatea” are casele mai înghesuite, stradale și cu curticele minuscule – e de-ajuns să te bagi pe strada Stockholm ca să vezi asta. Cea pentru „Locuințe Eftine” este… mai puțin ieftină; aici s-a construit mai larg, iar scuarurile gemene par o risipă autentică. Să amintim și părculețul umbros din capul străzii…
Intrînd azi pe-aici, nici nu-ți mai sare-n ochi faptul că acest mic cartier a fost construit unitar, cu case ce-arătau aidoma în stil; intervențiile recente au stricat – și rareori salvat – vechile imobile.
Dar, dacă tot am vorbit despre strada Braziliei, să facem bine și s-o vedem – mai ales că avem și amintirile Laurei!
Mergem, la-nceput, în „Parcelarea Edilitatea”, aici unde casele șed intime, în buza străzii-nguste. Au detalii frumoase la balcoane, balustrade și intrări – motive românești pe care le-ntîlnim și la alte construcții colective ale vremii.
Ajungem și-n „Parcelarea Societății pentru Locuințe Eftine”; aici – se vede – casele-s mai distincte și mai răsfirate; dar cu greu dai peste două care să mai semene – renovările au fost drastice. Detaliile autentice-s păstrate doar pe alocuri. Mai dai și peste garduri vechi…
