Ca-n orice relație de durată, și-n aceea cu autoritățile ți se cere să-ți mai înnoiești jurămintele, cum se zice: așadar, m-am văzut de curînd nevoit să scot niște certificate fiscale care s-arate cît de conștiincios sînt cu plata taxelor locale. Și sînt – și-am și foile de hîrtie ștampilate care s-o arate.
Numai că.
Numai că, atunci cînd m-am dus la unul din sediile taxelor locale din Sectorul 4, am plecat cu foaia-n mînă, vesel, în trei minute.
A doua zi, cînd am repetat încercarea la sediul taxelor locale de care țin, ca locuitor al Sectorului 5, am luat hîrtia după trei ore.
Trei ore am stat, așteptînd să-mi vină rîndul.
Nu; doamnele de la ghișee nu erau nici mai proaste, nici mai mocăite, nici mai nepoliticoase decît omoloagele lor din cel’lalt sector: pur și simplu, în Sectorul 5 erau chemați, la mai puține sedii și ghișee, mai mulți cetățeni să-și descurce necazurile: cu firme de apartament, cu handicapuri, cu ajutoare sociale…
Am stat trei ore din viață – cunosc oameni care-au stat și șase! – la „Taxe și Impozite” din cauză că cineva – sus; de sus – se cacă pe oameni.
N-am văzut, în fața oficiului unde erau zeci de persoane afară, în ploaie, nici un candidat la primăria sectorului 5. Nu l-am văzut pe Raețchi. Pe Rizea nu-l puteam vedea – pentru că a renunțat să candideze de cînd s-a văzut că între el și Vanghelie nu-i nici o diferență.
Oamenii din Sectorul 5 sînt nevoiți, de ani și ani de zile, să stea la cozi uriașe ca să-și rezolve treburile adminstrative locale.
Și de ani și ani de zile nu se schimbă nimic.
… candidații se plimbă și-și fac poze prin Ferentari și dau suveniruri prin piețe; dar candidații nu vin să vadă omul care petrece juma’ de zi din viață ca să-și scoată o hîrtie.
