de Constantin Gheorghe
Avem, cică, un nou șef de bloc. Un tânăr frumos și liber, cu bani, se pare, de vreme ce, după ce a cumpărat apartamentul în care locuiește acum, l-a renovat, și pentru că nu i-a plăcut cum a ieșit, l-a mai renovat odată! Iar prima lui grijă-într-un bloc care începe să-și arate vârsta, și are nevoie de multe-a fost să pună porți cu telecomenzi, cartele de intrare, camere de luat vederi și senzori de mișcare.
Niște unii s-au chinuit să monteze chestiile astea vreo patru luni. Timp în care a exista un anunț, ceva de genul ”În curând inaugurăm imbecilitatea, treceți pe la administrație și luați cheile, cartelele și telecomanda”. Bine, am trecut de patru ori. Și nu mi-a folosit la nimic. Adică n-am nici noile chei, nici cartela, și cu atât mai puțin telecomanda.
Ieri încă lucrau la porcăria aia. Azi, un isteț a pornit-o. Fără să anunțe pe nimeni, fără să se asigure că toți din bloc-trei scări!-au chei și celelalte, și, ce-i mai frumos, fără să o anunțe nici pe administratoare. Nu că ar fi făcut ea ceva: în afară de tăiat chitanțe, slabă speranță!
Iată-mă prizonier! Stând ca un idiot în ploaie, și așteptând să găsesc pe cineva să-mi dea libertatea de a ieși din curte, pentru că butoanele de comandă manuală a încuietorii NU funcționează! Dar ce faci în caz că trebuie să intre o ambulanță, să intervină cineva de la SMURD, să scoți un bolnav din casă?
Dar dacă e ordin de sus, cu plăcere! Corporația s-a mutat la bloc! Halal!
Epilog: mă întâlnesc cu vecina care locuiește cu un etaj mai jos. Discuția, pe aceeași temă: intrările și ieșirile. Are doi copii, elevi la generală. ”Și cum fac eu cu ei? Tot cu telecomanda?” Râsul dracului a fost când am ajuns la partea cu ”de ce nu ne-au anunțat că se pornește mustăria?” La care răspunsul a fost genial: ”Ne-au anunțat. Cică ne-au trimis anunțul pe e-mail!”
Bă, nu se poate! Înflorește corporatismul ceva de speriat! Doar că eu-și vecina-ca mari consumatori de Internet, am primit fix o laie pe e-mail!
