de Constantin Gheorghe
Tâmpenia asta, cu ”licitații” pentru fiecare nouă achiziție de rame de metrou-făcute doar pentru a da de mâncare tuturor producătorilor, ”grație” grupurilor de lobby de la Bruxelles-duce la situații absurde. Cum duce la astfel de situații peste tot în Europa: Franța, Germania, Italia, Belgia au avut astfel de probleme cu toleranța la peron. S-a râs în draci, ”autoritățile” au fost înjurate, pentru că sunt tâmpite. Nu sunt. Fabricanții sunt!
Fiecare țară a avut și are standarde în materie. Diverse, când este vorba despre distanțele între ramă și peron. Cele mai multe gări și stații au fost construite până în anii 70-80. Când altele erau toleranțele. Acum firmele constructoare adoptă soluții constructive ce nu țin cont de infrastructură, ci de design, să ia ochii proștilor, și să-și vândă marfa mai scump.
Noi am cumpărat ramele Bombardier, care erau compatibile cu ramele făcute la Arad, parcă. După care au vrut și spaniolii o felie din plăcinta Metrorex, drept pentru care au uns pe cine trebuie, și avem în loc de un singur tip de ramă, vreo trei. Peroanele nu-s cu geometrie variabilă!
Ce vom face? Vom împărți ramele pe trasee, și vom ajusta peroanele la dimensiunile ramelor? Iar dacă e nevoie să schimbăm o ramă de un tip cu alta, de alt tip, ce facem? Nu puteam continua cu Bombardier? Era o flotă omogenă, scădeau costurile de întreținere, de exploatare, etc. Dar nu. Noi trebuie să dăm de mâncare tuturor milogilor. Vedeți la ce sunt bune slugile?
