În 2014 a apărut la Editurile Idaco și Libertas o lucrare editată de Iuliana Mateescu, intitulată „Diata Doamnei Maria Brancoveanu”, care republica textul fragmentar notat de Ștefan Năsturel și publicat de acesta în „Glasul Bisericii, Revista oficială a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei”, an XIX, nr. 3-4, martie-aprilie 1960, pp. 316-320. Ștefan Năsturel
găsise in arhiva bunicului său, generalul Petre Vasiliu Năsturel (1854-1920) o copie
provenind din „Aşezămintele Brancoveneşti. Diverse documente 15. Original romanesc şi
copie grecească (a traducerii) la 1804. Această Diată este adeverită spre incredințare, la
1804 Noembrie 11, de Constantin vel logofăt.”
Cercetarea fondurilor Așezămintelor Brâncovenești, prilejuite de documentarea pentru teza de doctorat și proiectul cultural „Așezămintele Brâncovenești: 1835-2015” ne-au prilejuit identificarea unei copii complete a testamentului doamnei Marica Brâncoveanu.
Documentele din vasta arhivă a Așezămintelor Brâncovenești se află în prezent dispersate între Arhivele Naționale ale României, Biblioteca Națională a României și Biblioteca Academiei Române, secția manuscrise, iar o parte dintre obiectele de artă și fotografii au ajuns la Muzeul Municipiului București.
Despre Maria/Marica Brâncoveanu s-au scris nenumărate articole în ultima vreme.Testamentul evidențiază însă situația destul de tulbure din ultimii ani ai ei de viață și neînțelegerile din propria sa familie, pe fondul recuperării unei părți din avere. În loc de climatul de armonie și bună credință la care ne-am fi așteptat, după tragica dispariție a celor șase bărbați din familie, fiicele sale și restul ginerilor săi profită de Marica, de neștiința ei de carte și o pun să semneze sau îi confiscă bunuri prețioase. „Personajele negative” din această perioadă învolburată par a fi domnița Ancuța și soțul ei, Nicolae Ruset, Manolache Lambrino și Constantin Băleanu.
În aceste condiții, speranțele fostei Doamne a Țării Românești se îndreaptă spre singurii ei nepoți, Constantin Brâncoveanu III (1707-1762, fiul lui Constantin II) și Măriuța Brâncoveanu (fiica lui Ștefan, moartă însă timpuriu). Marica cade la înțelegere doar cu Iordache Crețulescu în 1717, iar nepotul Constantin va semna alte cărți de învoială cu unchii săi abia în 1731.
Pe de altă parte, suntem martorii împărțirii sumelor de bani, depuse în diferite conturi la Veneția, Viena și în Țara Ungurească (Transilvania), precum și a mecanismului recuperării sau oferirii drept gaj a unor bijuterii sau obiecte prețioase. Toate acestea stau mărturie pentru firea prevăzătoare a domnitorului Brâncoveanu, care a știut să disperseze și protejeze în străinătate importante sume de bani.
Prin acest testament (fără dată) M. S. Doamna Marica Brancoveanu lăsa nepotului
său Constantin Basarab Brancoveanu fiu al feciorului său Constantin Basarab Brancoveanu
(mai mult legat) jumătate din banii pe care ii avea in Țara Ungurească iar jumătatea cealaltă
oprindu-o pe sama sa, ca să o pomenească și să i plătească datoriile lui cei ii va fi datorate…. cum și alte dispozițiuni.
- S. Doamna Marica Brancoveanu, soția M.S. Constantin Basarab Brancoveanu
Eu Doamna Marica Brancoveanu a răposatului Constandin Basarab Brancoveanu încă fiind
întru intregimea sănătății mele și cu mintea intreagă m-am uitat la acea datorie firească și de
obște tot ceasul a adăstăm, ascultând și Proorocul ce zice „Cine este omul cel ce viază și să nuvază moartea?” pentru aceia nu pociu lăsa ca să nu facă rânduială celor ce știu că vor să rămână și după mine dintru ale soțului meu, ce cu sufletul meu pentru acelea toate ce știu că sunt adevărate și cuvioase; și ca să nu dau seama de dânsele înainte de judecătorul Hristos.
Iată că las această a mea diată rânduită și așezată cu tot adevărul precum arată în jos, ca să le
fie ce i voim a arăta cu numire mai jos, vrednicei și stăpânitoare noui neuitare despre danșii și despre ceea ce D-zeu le va dărui să fie următoarele după dânșii, pe la sfintele ruga unde singură se va pomeni și părinții și moșii și strămoșii lor. Pentru ce îi și rugăm ca să fim neuitați, ca D-zeu să le dea și să le înmulțească acest puțin dar al nostru sper plăcerea Sfintei sale.
Incă Așezămantul diatei mele este acesta precum însemnez mai jos:
Din bani care sunt în Țara Ungurească să se facă doăo părți și dintro parte jumătate să îmi
rămână mie ca să mă pomenească iar jumătate să rămână nepotului Constantin Basarab Brâncoveanu, feciorul fiului meu Constantin Basarab Brâncoveanu, iar cealaltă parte să se plătească toate datoriile cui ce voi fi datoare.
Ginerilor mei le-am plătit banii ce ia dat la mirie pentru mine cu dobanzile lor și care au dat
pentru dânșii cu dobanzile lor încă să se socotească zestrea fiemei Bălașei precum sau dat și
celorlalte fete că eu am plătit precum au zis Manolache cu sufletul lor, iar de va scotea Manolache niserva pretenții să nu i se permită in seamă, că eu am plătit totul.
Portarului Constantin i-am plătit toți banii care au dat la mirie precum și protăresei lui Iane și
Cămărășoaiei lui Assan le-am dat mirie ci să li se plătească din partea pe care am randuit să se plătească datoria precum arată zapisile lor. Încă această datorie care sa o plătit adică zestrea fiemei Bălașa și bani cați am dat nepotului Șerban Beizadea și ginerilor mei partea mea si partea lor care s-a dat la mirie, aceste toate să fie plătite din banii care au fost la Veneția nepuși la țec (țec către banca din Veneția cu care avea cont curent) adică 70 sute de pungi (punga avea 500 piaștri 70 sute =7000X500= 3.500.000) iar restul să se împartă ginerilor Iordache Kretzulescu, mare vornic Nicolae Ruseto, mare lodofat Manolache mare clucer, copiii fimei Ilinca, Șerban și Drăghicei iar nepoatei mele Măriuței a fiiumei Ștefan să i să dea partea lui Șerban Beizadea cât îi va veni în parte pentru că ginerilor le-am dat și sculele fiimei Stancăi de și le-a impărțit măcar că leam făcut cărți ca să împartă banii, sculile, arginturi și oari orice ar găsi, iar acele cărți să nu prinză în seamă, că eu nam știut carte, ci cum lea fost voia așa au scris, iar din bani să se împartă câte cât li se va veni. Iar blestemele carele au scris ei in cărți să fie asupra cui au invățat.
Iar lui Constantin Băleanu să nu i se dea nimic că el au luat mai mult decât i sau căzut din zestrea fiimei Zmaranda. Și de va scoate și vreun zapis să nu să prinză în seamă.
Iar pentru niște scule care mau înșelat Nicolae Ruseto și fiimea Ancuța de mi le-au luat zicând cum că mi le păstrează și au jurat pe numele Maichii Precistei că nu mă vor inșela ci când voi cere mi le va dea, iar acum le-am cerut și nu vor să mi le dea, ci se aibe al apuca nepotumeu Constantin Brâncoveanu pe ginerimeu Nicolae Ruseto și pe Petre Papistașul care are zapis la mâna mea pentru acele scule ca să le dea precum sunt scrise în foaia mea pecetluită câte scule 4 cite de cât preț; iar nedând sculele să n’aibă parte cu cei’ lalți gineri din bani; însă să se socotiască sculele și de vor face sculele bani mai mulți, să aibă a’l apuca nepotumeu Constantin să întoarcă câți bani ar mai remânea..
Banii din Veneția care sunt puși la țeca (plasați în CEC) să aibă stăpân pe nepotul Constantin Brâncoveanu și din acești bani să dea nepoatei Măriuței a fiiului meu Ștefan dobanda de la 70 sute de pungi, partea tătânesău.
Sculile care sunt la ginerimio Neculae Ruseto ce scriu mai sus le las nepotumieo Constantin
Brancoveanu ca să mă pomenească din sculile acestea de le va da Ruseto. Să dea nepoatămii
Măriuței, a fiumieu lui Ștefan, uă pereche de cercei cu bălaș care au fost a fiiemea Stancăi și uă păreche de brățări care sunt câte cu un diamant roză și câte cu alte diamanturi mai mici pintre ele. Și săi mai dea un gherdan (colier) de au fost la învălitura fiemei Stancăi; iar nedândule să ia din partea lui Ruseto să se dea Mariuței cât va socoti.
Iar în lăcrița (sipețel, casețel, bisectel) care iaste la Ruseto iaste salba fiimei Stancăi aceia să
se dea pentru sufletul ei, să facă sărindare și săi facă doă randuri de haine să dea la fete de
boieri sărace.
Pentru Măriuța nepoatămea a fiului meu Ștefan să aibă a stăpâni moșiile câte sunt peste Olt și dincoace de Olt și viile și țiganii partea tătanesău precum este foaia de impărțeală de iau impărțit dumnealui, Dumnezeu săl pomenească, afară de Brâncoveni precum au și zis dumnealui că fata să nu stăpânească în Brâncoveni.
Casile fiului Ștefan din București și din Targoviște să fie ale nepoatămi Mariuței.
Sculile fiemei Smarandii cît miau venit în partea mea după ce am împărțit cu Constantin Băleanu, le las iar lui Costantin nepotămieu numai dintru aceste scule care să vor socoti să se vînză și să o pomenească săi facă sărindare însă să nu le dea la alții străini fără numai să dea nepotămieu Constantin bani și să oprească sculile, măcar că am mai și vandut din iale de am pomenito și am dat și din scule pentru sufletul ei.
Niște scule ce sînt în Țara Ungurească, puse în niște desăgi, scule de casă de la boiarii cei
bătrini, le las nepotămiu Costantin Brancoveanu. Tot întraceste desăgi sunt niște scule ale
Michișoaei; de se va scula cineva din neamu ei ca să le ceară de la nepotămiu Constantin Brâncoveanu, să dea banii care neau fost datori și să ia sculile din casă.
Casile fiimei Stancăi de aicea din București, cu curtea cu tot locul, le las nepotămiu Constantin.
Casile frățanimiu lui Pană din București, care mi leau lăsat mie după moartea Safti, le las nepotămiu Constantin.
Moșia de la Cocora și cu Mileasca, care au fost Cocora a mamii mele de zestre, iar Mileasca este cumpărată de Pană, fratemiu, de la Ilinca Cocorasca, varămea, mi leau lăsat fratemeu Pană mie, iar eu le las lui Sfantul Gheorghe ca să se pomenească și sufletul meu și al lui Pană și al părinților noștri și al tot neamului.
Las din partea mea Sfinției Sale părintelui Patriarhului al Ierusalimului 10 pungi de bani pentru ca să dreagă ce va fi stricat la Vitleem ca să se pomenească sufletul răposatului Dumnealui și al mieu.
Moșia Sărulești și viile de la Budrești cu stânjeni 300 de moșie care leam cumpărat eu de la
Popescu le las nepotumieu lui Constantin ca să pomeniască că acestea leam cumpărat cu banii mei de casă iar celelalte case care sunt la Targoviște, ale copiilor și ale Stancăi, le las lui Constantin nepotumieu.
Satele fiemei Stancăi de dincoace de Olt și de ceia parte de Olt le las nepotului Constantin din partea mea, să se facă la Sărindaru danie sfeșnice mici de argint. Sâmbăta și cu moșiile din Țara Ungurească cu toți iobagii le las nepotului Constantin că sunt cumpărate de moși de strămoși.
Din banii care au rânduit să plătească datoriile las să dea la Mănăstirea Tărgșorul din județul Buzăului 5 pungi de bani care leam luat eu când miau păsat ci să nu să dea în mâna egumenului să se petreacă ci când va fi la vreo treabă mare de ale mănăstirii să se facă atunci să se dea.
La Dumitrache Arapache am dat niște scule zălog insă uă păreche de cercei de 12 pungi cu un picior de diamant și doă ținte cu diamanturi mari. De se va scula Dumitrache au altcineva dintre ai lui săși ceară banii la nepotămiu Constantin Basarab, săi dea intiiu sculele, apoi să i se dea banii. Dar de va zice el că leau dat lui Ion Vodă când iam scris eu, apoi iam scris pă dă altă parte să nu le dea să zică ce leau vândut deși au luat banii. Ci de va da sculile săși ia banii, iar nedând sculile să fie răbdătoru că eu nu leam dat cu voia mea.
Iar din banii cațimi vin în partea mea să mă pomenească și pe mine și pe Dumnealui (sociul) și să ne facă sărindare și să ne pomenească și pe cei ce miau pierit la Țarigrad; și să facă o biserică in Slobozia Domnească ca să ne pomenim cu toții; și să facă câteva rânduri de haine la fete de boiari sărace și la feciori de boiari săraci.
La mănăstirea de la Viforata sunt niște chiliuțe stricate de nu se vor apuca alți creștini să le
dreagă să se dreagă și acele chilii tot din partea mea. Și la mănăstirea la Surpatele de să va fi stricat ceva, să se dea și acolo ca să se dreagă câte ceva.
Fetele mele parte în casă nau că eu nu leam rămas nimic din zestri ci incă eu leam împlinit și
paguba lor. Și acum iar mam mai îndurat de le las din bani; și de se vor odihni pe aceasta, bine iar de se vor scula ca să mai ceară ceva de la nepotiumeu Constantin să aibă blestemul meu și să nu se aleagă ca praful de casile lor nici de copiii lor și să fie supt blestemul Sfinției Sale Părintelui Patriarhului și al meu. Cine se va scula să facă vreo strambătate nepotămiului Constantin sau să ia ceva din cele ce am lăsat eu. Insă aceste toate câte scriu mai sus care leam lăsat cu sufletul mieu nepotului mieu Constantin și neamului mie și altora mai sus numiți pentur a noastră neuitare ori dintre ale sociului meu ori dintre ale mele rugăm și pohtim pre tot pravoslavnicul fiește carele întru dregătoria sa și rînduiala ce va avea de la Dumnezeu ca să nu se schimbe au să prefacă întralt chip această a mea bună voință făcută socoteală și așezământul acestora ce se numesc mai sus ca să rămâie și a noastră pomană necurmată și vrednicia lor să nu cază învreun blestem și să dobândiască după dreptatea ce vor face viața vecinică.
Iar cine ar îndrăzni a se scula ori din fetele mele ori din gineri ori din nepoți ori din alți străini pentru vreuă lăcomie sau îndemnare de aiurea de la neprietenul ca să strice această diată au să necăjească pe nepotumieu Constantin Brâncoveanu ca să se mai pună la niscaierva jurămînt ci să aibă de către toți bună pace că ce iam lăsat eu cu blagoslovenia mea iam lăsat să le stăpânească toate cu bună facere; iar cine sar scula din ginerii mei au din fetele mele au din nepoți au din nepoate aceia să fie afurisiți de Dumnezeu și neiertați în veci și să aibă parte cu vânzătorul Iuda gemând pe Pămant, Cain cel urgisit de Dumnezeu și să rămaie sub blestemul sfinților părinți care au întărit și au așezat cu sfânta pravilă ca să fie ale morților neschimbate și nestrămutate și sufletul aceluia să locuiască cu toți aceia care strică așezămintele sfinților părinți și ale morților, să nu se aleagă de casele lor și de bucatele lor ca praful din facia vântului cine va strica aceasta.
Însă rog pe preamilostivul Dumnezeu ca nimenea, pentru vreo lăcomie sau îndrăzneală necuvioasă, să nu cază sub acest blestem ci să le dea gând bun, cu temere de Dumnezeu, ce am rânduit, să lasă să fie și să rămâie.
Și pentru mai adevărată credință miam pus mai jos și pecetea cu iscălitura.
Sursa: B.N.R., fond St. Georges, arhiva istorică, dosar CXVII/10 (1092), provenind din Arhiva Așezămintelor Brancovenești, transcris de istoric Alina Havreliuc și Oana Marinache, s-au păstrat întocmai și explicațiile din paranteze
