Centrul vechi, București, în 1979. Intersecția străzilor Șepcari și Covaci, la Piața Sf. Anton, arăta mult mai bine ca în prezent, când pietonalizarea și dezvoltarea opresciană au transformat toată arhitectura veche într-un simplu ambalaj în degradare pentru o unică funcțiune: consumul. Consum de mâncare, băutură, distracție. Atâta știm, atâta facem.
Pe colț, Cafeneaua Veche, cea mai veche clădire din intersecție. Cafeneaua Veche e vizibilă și pe fotografii din anii 1860, deci la data pozei avea deja vreo 120 de ani de existență.
Centrul vechi al Bucureștiului, de fapt o zonă mult mai extinsă decât ce au „reabilitat” autoritățile locale, trebuie să includă și cultură, în orice formă, pentru ca dezvoltarea să fie sustenabilă cu adevărat.
