scris de C. D. Mocanu
Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.
Citesc “din zbor” şi privesc nedumerit fotografia sugestivă aparţinând domnului Alexandru Bodea. Însă comentariul unui cititor mi-a „spăriet gândul”: „Rastelurile de bicicletă nu permit legarea corespunzătoare a bicicletei, mai ales cu un antifurt gen U-Lock… Bine, nici bicla din poză nu e asigurată corespunzător, antifurtul ar fi trebuit trecut prin cadru şi roata din spate, cu lacătul spre gard, ca să fie greu accesibil hoţilor. Iar un al doilea antifurt ar fi trebuit trecut prin cadru şi roata din faţă. Eu aşa îmi leg bicicleta, dacă chiar trebuie să o las afară.”
Parc, biciclete, rastele… parcă mai văzusem pe undeva. Am căutat repede în însemnările mele şi iată ce am găsit:
Marţi 25 martie 2003
Însoţesc o delegaţie de nivel înalt de la Electrica într-o vizită de documentare la companii de electricitate şi producători de echipamente electrice din Finlanda. Nu sunt la prima călătorie în ţara celor o mie de lacuri. Cunosc bine şi oamenii cu care ne vom întâlni şi companiile pe care le vom vizita. Zburăm prin München unde ne bucurăm de o escală suficientă pentru o bere bună, musai nemţească.
Aterizăm, fără întârziere, la Helsinki – Vantaa. Ca de obicei, nimeni nu ne solicită documentele, nimeni nu se uită scrutător la bagajele noastre. Suntem aşteptaţi de K.H., prieten apropiat care ne va însoţi, cale de cincizeci de kilometri spre est, până la Porvoo (în finlandeză) sau Borgå (în suedeză), orăşelul în care se află sediul gazdelor noastre. Ne deplasăm cu un microbuz condus chiar de H. În Finlanda, iarna este încă la putere dar şoseaua, panglică neagră printre nămeţii albi de doi – trei metri, ne ajută să parcurgem drumul într-o jumătate de oră.
Ca majoritatea oraşelor importante ale Finlandei, Porvoo este situat în partea de sud a ţării, în regiunea Uusimaa, mai primitoare şi mai îngăduitoare cu oamenii. Dezvoltată de o parte şi de alta a râului Porvoonjoki (Borgå å), aşezarea a căpătat statutul de oraş în anul 1380. Există însă documente care-i atestă existenţa încă din 1346. Din cei circa 5,4 milioane de locuitori ai ţării (338.432 km²), aproximativ 50.000 trăiesc în acest orăşel ceva mai mic decât Giurgiu (61.000 de locuitori).
Ajungem la destinaţie şi debarcăm, cu arme şi bagaje, în faţa hotelului Seurahovi de pe strada Rauhankatu din oraşul vechi. Aici ne vom instala „cartierul general”. Rezolvăm repede formalităţile şi încheiem un „armistiţiu” de o oră necesar pregătirilor pentru o vizită pedestră în oraş.
Timpul trece repede. Înainte de a ieşi din cameră mă uit pe fereastră. Aveam în faţa ochilor parcul Linnankoski, parc mare, cu vegetaţie bogată şi cu alei curate pe care câţiva locuitori de toate vârstele alergau cu stoicism. Pe latura dinspre hotel, între strada Lundinkatu şi aleea de acces din strada Rauhankatu îmi atrage atenţia o parcare pentru biciclete. Rastelul lung de douăzeci – treizeci de metri era plin. O mulţime, de toate neamurile, de toate culorile, de toate mărimile, cu şi fără scaun pentru copil, cu şi fără coş pentru bagaje…
Pradă reflexelor căpătate acasă m-am întrebat imediat: „Or fi legate?” şi mi-am propus să verific!
Ne reunim în hol şi K.H., care ne va fi ghid, ne informează pe scurt asupra celor ce vor urma. Mărturisindu-le tuturor dilema dâmboviţeană ce mă apasă le cer îngăduinţa de a începe plimbarea cu parcul din spatele hotelului. Fără să ezite, H. mă asigură că bicicletele nu sunt legate şi plusează oferind o sticlă cu cea mai bună vodcă finlandeză dacă voi găsi măcar una priponită de rastel.
Astfel, cinci români şi un finlandez, inspectează dus şi întors parcarea de biciclete din parcul Linnankoski pentru a constata că dacă solii dacilor vor vrea să guste cea mai bună vodcă finlandeză atunci o vor plăti! H. a avut dreptate! Bicicletele nu erau legate!
Am exclamat şi eu, cu oarecare îndoială în glas, ca oltenul care a văzut girafa: „Aşa ceva nu există!”
Ofensată, realitatea mi-a răspuns cu ţâfnă: „Ba există!”
Post scriptum
Am verificat de acasă dacă în doisprezece ani s-a schimbat ceva.
Parcarea a fost reconfigurată pentru a face loc unui restaurant care în 2003 nu exista. În rest, nimic!
